Retrospectie 2016

A venit vremea urăturilor, retrospecțiilor și planurilor pentru anul care vine, sau programarea unor țeluri.

clock-64265_640

Pentru mine, anul 2016 a fost plin cu provocări, care de care mai formatoare, le-aș spune eu.

Aici voi trece doar cu liniuță fiecare provocare și cea mai importantă lecție învățată de acolo. Ce aș vrea să rețineți este că dacă nu am învățat din prima acea lecție, am avut și ale oportunități de a pricepe ce a vrut Dumnezeu să mă învețe. Are el un mod insistent de a ne pune față în față cu învățăturile.

  1. Am intrat pe dializă – dacă drumul meu mi-a fost dat să fie pe undeva, voi ajunge pe acolo oricât aș evita sau aș amâna eu lucrurile. Așa că mai bine ar fi să primesc ce apare cu brațele deschise și cu încrederea că e spre binele meu.
  2. Mi-am revenit foarte repede după asta, adică într-o lună m-am repus pe picioare. Puțini pot înțelege despre ce vorbesc aici, dar nu prea vreau să explic. Aici am învățat că nu depinde totul de medici și medicamente, ci ca totul ține de mine. Și că am o matușă extrardinară! 🙂
  3. Mi-am rupt piciorul –  Aici am învățat mai multe și mi-e greu să aleg ce e mai important. Vă voi spune totuși trei. Prima ar fi că nu trebuie ca lucrurile să iasă perfect. Din ce nu iese bine se învață multe. A doua ar fi că deși pot, nu e necesar sa le fac eu pe toate. In asta consta a invata pe ceilalti, a invata sa colaborez. Iar a treia ar fi ca trebuie sa-mi respect timpul meu de odihna si refacere.
  4. Recuperarea piciorului –  Aici abia am învățat ce înseamnă răbdarea, și sunt  convinsă că abia am atins suprafața.
  5. Furtul din casă  –  aici am învățat să iert fără să știu de ce au făcut oamenii ce au făcut. Până atunci aveam nevoie de explicații, dar uneori e bine doar să iertăm, pentru noi, nu pentru ei, întotdeauna pentru noi.
  6. Organizarea conferinței de arie. Vă spuneam de învățături repetate că nu le înțelegem bine din prima, aici e vorba de COLABORARE. A învăța să colaborez. Pentru că ruperea piciorului nu m-a pus în fața acestei învățături suficient de bine. Tot aici am învățat că noi împreună putem muta munții. Te iubesc pui!
  7. Și apoi luna decembrie, când toate parcă s-au așezat. A mai fost nevoie de o ceartă cu vecinul care să mă determine să iau legătura cu oameni de la primărie. Asta a avut ca urmare aflarea faptului că pot deschide oficial magazinul până de Crăciun. Iar restul a fost de poveste.

Îmi dau seama că nu am pus poze aici de la deschidere. Vă invit să-l vedeți. E o căsuță cu bunătăți.

img_2210

Ce simt acum e că toate m-au pregătit pentru această lună cu expoziții, deschidere, evenimente la care am participat la organizare. A fost un an plin, destul de dificil, dar din care ies enorm de câștigată și mulțumită. Am învățat foarte multe și am descoperit ce fel de persoană sunt, tăria și încrederea de care sunt capabilă. Și știți ce? sunt convinsă că încă mai am multe „bunătăți” ascunse pe care le voi descoperi de-acum înainte.

Scopurile și gandurile pentru anul ce vine le voi scrie mâine, cel  puțin alea care pot fi publicate :)) că nu trebuie să știți voi tot 🙂

Mulțumesc!

La mulți ani!

Posted in:
Articles by
Published:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *