Pentru că suntem români și avem o limbă frumoasă

 

Într-o lume unde limba română nu doar că e scrisă și pronunțată greșit, dar e din ce în ce mai amestecată cu engleza, am făcut această decorațiune ca o reacție la toate urările de sărbători făcute în alte limbi decât a noastră, singura limba în care există cuvântul „dor”.

E vremea să apreciem mai mult ceea ce avem noi, în loc să căutăm continuu în afara țării.

Pentru asta au luat naștere 2 decorațiuni cu poezii romanești.

https://www.facebook.com/JAD-online

 

Așa sper să fim și noi într-o zi

 

Ea era o doamnă bine, aranjată, cochetă și apreciată foarte mult de cei din jur. El, avea mereu camasa calcată, cravata asortată, costumul bine întreținut și fruntea sus.

Trecuseră amândoi prin multe provocări, aveau o viață plină cu amintiri de tot felul. Singurul fapt constant le-a fost iubirea și respectul unuia față de celălalt. Cu fiecare problemă, cu fiecare greutate dragostea lor a crescut și nu au încetat niciodată din a se ține de mână.

Acum își privesc nepoții cum se joacă în zăpadă, se bucură de zambetele lor și de gălăgia care se face în preajma sărbătorilor. Stau liniștiți pe băncuță  admirând cele mai de preț realizări ale lor.

 

Produse asemănătoare se pot găsi la https://web.facebook.com/JAD-online

 

Alege subiecte mai ușoare

horizontal-930716_640

 

Această propoziție mi-a rămas în minte de la ultimul discurs pe care l-am susținut în cadrul clubului Toastmasters Suceava.

Alege subiecte mai ușoare mi-a sugerat o colegă.

Cred că eu sunt încă la faza în care am nevoie să vorbesc despre toate ale mele, să le înțeleg, să le conștientizez, să le rescriu, să le văd altfel, să le atașez alte sentimente, ale puncte de vedere. De ce fac asta? pentru că am nevoie să vad partea bună din toate experiențele mele negative, ca să nu mai atârne așa de greu la gâtul meu.

Așa că am hotărât să le iau pe rând. După cum văd eu treaba asta, dacă îmi aleg subiecte prea ușoare nu evoluez foarte mult, dacă îmi iau subiecte medii înseamnă că încă mai am de lucrat la ele, eu cu mine. Și credeți-mă, că am și subiecte și întâmplări despre care încă nu mă simt capabilă să vorbesc. Toți avem. Și știți care e frumusețea? Subiectele despre care vă vorbesc sunt deja cele pe care am reușit să le descos rădăcinile din subconștient, și la un moment dat devin ușoare pentru mine. Pentru voi, subiectele mele sunt atât de grele cât puteți voi să vorbiți despre ele.

Sunt pusă acum în situația, atât de des cunoscută mie, când e necesar să aleg dacă vreau să evoluez eu, sau să vorbesc despre lucruri care să vă facă pe voi să vă simțiți la căldurică.

Cred că mă voi alege pe mine, dar de asemenea, voi avea grijă foarte mare la felul cum vorbesc despre ele. Da, cred că asta e soluția.

Vă rog să țineți minte, subiectele pe care voi le resimțiți foarte grele, probabil că acolo e ceva ce pe voi vă doare, nu pe mine, pentru că eu deja pot sa vorbesc despre asta și sunt pe drumul cel bun.

Două inimi

http://www.jad-online.com/cercei/219-cercei-inimi.html

img_0147

Două mâini în taină s-au întâlnit

Buzele mai apoi s-au dăruit

Inima e doar una și e de ajuns

Pentru-amândoi

Acești cercei, împreună cu un colier care a fost vândut,  au fost realizate când aveam fixată în creier această melodie. Nu mai știu de unde, cu ce ocazie, știu doar că erau două, și au devenit una, pentru că era de ajuns 🙂

Și era în perioada sf. Valentin 🙂

Mai multe produse sezoniere cu inimioare găsiți aici http://www.jad-online.com/29-ziua-indragostitilor

 

Activitatea mea preferata, sau, cum sa fii fericit muncind

Nu știu cum sunt alții, dar mie-mi place foarte mult ceea ce lucrez. De fapt, imi place foarte mult cam tot ce fac și asta mă face să fiu o persoana fericită.

Astăzi vreau să vă vorbesc doar despre magazinul meu.

El a apărut pe lume după ce i-am spus prietenului meu, pe atunci, că visez să-mi bag mâinile în lut și să las în urma mea ceva ce să admire oamenii.

Așa că el mi-a făcut cunoștință cu primul meu pachet de luturi polimerice. Așa de mult mi-a fost drag să lucrez cu ele că am învățat tot felul de tehnici. Dar  nu m-am oprit acolo, am descoperit și tot felul de materiale, de unelte pe care le folosesc zilnic.

Mă bucură nespus atunci când mă inspiră sentimente de tot felul, când lucrez cu sufletul. De multe ori mi se spune că eu ar trebui să pot să-mi evaluez munca, iar prețul pe care îl pun fiecărui produs să fie cel corect. Dar nu am cum să fac asta, cel mult pot aproxima în funcție de timpul în care am lucrat și de prețul materialelor, dar cât suflet și câtă dăruire există în fiecare piesă pe care o am la vânzare în magazin nu am cum sa apreciez.

La mine la magazin se vând sentimente. La mine la magazin se vând amintiri. La mine la magazin se dăruiesc momente.

În curând voi începe să pun iar poze cu produse pe blog, și linkuri. Mă voi strădui să vă spun câte 1-2 povești ale produselor pe săptămână. Dacă nu reușesc aveți permisiunea de a-mi scrie comentarii în care să mă trageți de urechi 🙂

Care urechi?

Astea 🙂

14855917_10154734105497112_21129324017889181_o

Toastmasters – ce este și la ce v-ar putea ajuta

 

questions-1328466_640

Am scris câteva discursuri pe blog, la unele am pus și filmuleț cu mine vorbind în fața publicului pe tema respectivă. Dar ce este Toastmasters și ce facem, de fapt, acolo, vă voi spune acum.

Toastmasters este o organizație non-profit la nivel internațional care gestionează cluburi din întreaga lume. Sunt peste 14 000 cluburi în 126 țări cu peste 292 000 membri. Primul club a fost înființat în 1924. Vă dau aceste numere ca să înțelegeți că această organizația „și-a dat licența” de multe ori până acum, și s-a demonstrat de  multe ori că oamenii care parcurg manualele pe care le avem devin oameni care știu să țină un discurs, care știu să-și gestioneze emoțiile și devin foarte buni lideri.

Ce facem noi aici?

Pentru că asta e o întrebare foarte des pusă de cei curioși. Să vă răspund:

Învățăm într-un mediu sigur să vorbim în public și să devenim lideri.

Pentru întâlniri singurul lucru necesar este să avem atitudinea pozitivă. Dacă nu o ai, crede-ma că o capeți în timp, cu noi, totul este să îți dorești să te dezvolți, să înveți, să crești.

În principiu, o întâlnire este formată din 3 părți. Prima este cea cu discursuri pregătite de acasă, unde câțiva colegi vor prezenta discursuri după manual, în funcție de proiectul la care se află. Apoi va fi secțiunea de discursuri improvizate. Acolo un coleg va avea pregătite minim 5 subiecte pe o tema aleasă de el. Cine se oferă iese în față și pe baza acelui subiect va vorbi între 1-2 minute.

Apoi, cea de-a treia secțiune este cea de evaluare. Avem  o întreagă echipă care este atentă la ce se întâmplă pe parcursul ședinței. Evaluarea nu este critică. Evaluarea se dă într-un mod pozitiv ca membrii și invitații să conștientizeze unde le sunt punctele slabe, care sunt cele tari, și să îmbunătățească acolo unde consideră de cuviință.

www.suceava.toastmasters.ro

Ok, această prezentare o va face și gazda serii. Ce pot eu să vă spun „de după cortină”?

Poate că la prima vedere nu pare cine știe ce, poate că părem novici în ale vorbitului în public, însă creștem. Scopul este să creștem. Scopul este să conștientizăm fiecare mișcare scenică, fiecare cuvânt sau grimasă și să reușim să le menajam . Și frumusețea aici este că în club greșelile nu ne costa nimic, nu ne costă bani.

La fiecare ședință, rolurile pe care ni le luăm, ne ajută să ne cizelăm anumite abilități. Pentru unele ne exersăm ascultarea activă, pentru unele învățăm să coordonăm o echipă, la altele învățăm să dăm feedback pentru ca acea persoană să crească, nu să fugă.

Multe persoane cred că sunt foarte buni vorbitori în public. Și poate că așa este, poate se pricep la vorbit. Dar, știu să și citească reacția celor din fața lor? să adapteze ceea ce vorbesc pentru a capta atenția lor? Asta nu înseamnă să țipe și să ceară ca lumea să facă liniște, ci înseamnă să pună poate o întrebare la care publicul să devină atent, sau poate să dea un exemplu captivant.

După părerea mea și profesorilor le-ar prinde bine o doză de Toastmasters, și învățătorilor, și mamelor, taților, șefilor, elevilor etc.

Știți că sunt elevi care în fața clasei se blochează iar în lucrări fac foarte bine? Eu am fost unul dintre ei, cel puțin la istorie. Oricât aș fi învățat la hartă creierul meu devenea gol. Și chiar învățam dar nu reușeam să spun nici un sunet când profesorul mă chema la tablă.

Asta era din cauza fricii de a vorbi în public.

Frică pe care astăzi am diminuat-o simțitor, datorita clubului Toastmasters Suceava, și, de curând și Rădăuți Toastmasters.

Încă un lucru să vă mai spun. De la început ți se alocă un mentor. Asta înseamnă că toți pașii pe care îi vei face în creșterea ta ți-i va ghida cineva, nu vei fi singur.

Cam atât vă spun astăzi, vă aștept atât în Suceava, în fiecare miercuri seară, cât și în Rădăuți, în fiecare joi seară.

 

 

Iluzii

Totul în este o iluzie.

Asta a fost concluzia mea după ce am căutat pe google. Interesant este că sunt incredibil de multe site-uri cu teorii ale conspirației. Peste tot am găsit iluzia libertății, iluzia liberului arbitru, iluzii unele peste altele.

La această propoziție : „Totul este o iluzie” reacția soțului meu a fost :

– Și când mă vei găsi cu o blondă în pat tot o iluzie va fi

Nu vă mai spun răspunsul meu că nu e important, dar m-a determinat să mă gândesc. Concluzia a doua a fost că nu e totul o iluzie, însă interpretările noastre și reacțiile noastre la ce se întâmplă și la ceea ce vedem sunt.

Iluziile sunt formate de creierul nostru ca reacție în funcție de experiența noastră de viață și de educație.

Să luăm un exemplu ușor: a da bună ziua.

Eu am crescut la țară. Acolo, am fost învățată să dau bună ziua tuturor pentru că toți se cunosc. Mai apoi, când am mers la cămin, fiind în oraș nu a fost nevoie să fac la fel. Oameni chiar mă priveau foarte ciudat. Închipuiți-vă un țânc căruia geaca îi era mereu prea mare, fesul venea pe ochi și dedesubt se auzea „bună ziua” deși nu îl cunoșteați. I-ați fi răspuns sau l-ați fi privit ciudat?

Ei bine eu am fost aia de câteva ori, apoi am renunțat. Dar aventura nu s-a terminat aici. Fiind la cămin mai mult de 80% din an m-am deprins cu acest obicei. Apoi, când ajungeam acasă trebuia să mă reacomodez. Nu o dată s-a întâmplat să nu salut oameni pe care-i cunoșteau părinții, pentru că eu îi cam uitasem. Și ce credeți că se întâmpla?

– Iar nu ai dat bună ziua profei de română!! Să zici data viitoare!!  nu am crescut o fată needucată!!!

Vedeți voi.. Aici avem de-aface cu două feluri de iluzii. Cea a mea creată de experiență cum că nu e necesar să salut pe toată lumea, cea a mamei sau a celor din sat care considerau că „trebuie” să salut pe toată lumea.

Iluziile sunt create de experiența și educația fiecăruia.

O altă întâmplare care m-a determinat să văd foarte clar diferența de opinii a fost primul meu magazin. Când m-am gândit la conceptul acestuia mai întâi am vrut ca acesta să inspire căldură sufletească, iubire. Unde putem găsi mai multă iubire decât într-un cuib? acolo unde puii pufoși și părinții se adună și dorm. Apoi m-am gândit că aș vrea ca doamnele să vină în magazin, să probeze accesorii, să se privească în oglindă, să se aprecieze și să plece mai încrezătoare în ele de acolo. Așa că numele a devenit „Cuib cu Răsfăț”.

Mai departe, pentru logo, am vrut să denote delicatețe și eleganță. Așa că am rugat pe cineva să-mi deseneze o fluturoaică purtând bijuterii. Așa că mi-a desenat o fluturoaică frumoasă, elegantă, purtând bijuterii și nimic mai mult decât o frunză.

Bun. Am făcut frumos panoul pentru reclamă  cu fluturoaica, „Cuib cu Răsfăț , accesorii și bijuterii” și l-am pus în fața magazinului. Dupa câteva săptămâni a venit proprietarul să îi plătesc chiria. Printre altele mă întreabă:

– Doamnă, la dumneavoastră pot veni și bărbații să se răsfețe?

Și atunci mi s-a aprins un beculeț!!

De asta nu intrase nimeni în magazinul meu în prima lună!!

Ei credeau că la mine vin bărbații pentru masaj cu final fericit.

Ei bine, și aici avem de-aface cu 2 feluri de iluzii total diferite. Una e cea pe care am vrut eu să o creez, și cealaltă creată de bărbații care vedeau doar fluturoaica dezbrăcată.

Aș putea adăuga că iluziile sunt create în funcție de experiență, educație și nevoi.

Iluziile sunt doar ale noastre. Câteodată se întâmplă să coincidă cu ale altor oameni, dar mă îndoiesc că sunt la fel 100%.

Eu susțin că și sentimentele noastre negative sunt iluzii create din automatisme. Ar fi foarte frumos să conștientizăm lucrul ăsta și să renunțăm la ele.

Mai departe vă arăt discursul acesta susținut în cadrul întâlnirilor Toastmasters Suceava, cu tot cu suport video.

Vizionare plăcută!

Câteodată am nevoie să-mi reamintesc de niște reguli, așa că le scriu aici

checklist-1622517_640

Știți momentele alea când trecem prin anumite clipe care ne determină să adunăm așa de multă energie negativă încât o scoatem afară prin diverse reacții urâte la adresa celorlalți?

Ei bine aseară mi-am dat seama că de o bucată de vreme eu tot sunt într-o astfel de perioadă și pe lângă faptul că îmi fac rău mie, fac rău și celor din jur.

Ca să nu mai fac asta voi scrie mai jos niște reguli pe care să le recitesc ori de câte ori voi  avea nevoie. Poate reușesc să mi le însușesc și inconștient până la urmă.

  1. Dacă mă afectează ceva foarte mult și mă face să sufăr are legătura cu o sechelă din copilărie. Gândește-te foarte bine cu care și dă-ți seama că nu e chiar așa de negru.
  2. Ceea ce fac ceilalți e o reacție de la ce a fost în viața lor. Fiecare are învățăturile lui de tras de acolo.
  3. Dacă un lucru nu se întâmplă așa cum vreau eu înseamnă ori că e o lecție acolo ori că un lucru mai bun mă așteaptă după colț.
  4. Dacă am de scos energii negative să mă duc să le scot, de asta am sac de box si voi avea si bicicleta, nu să le revărs asupra celorlalti.
  5. Felul cum vorbești despre o problemă poate să o mărească sau poate să o micșoreze. Alege înțelept.
  6. Îți dorești să fii fericit. Câteodată e necesar să renunți.
  7. Privește-te din afară, ieși din propria buclă, s-ar putea să te surprinzi.
  8. Nu lua reactiile celorlalti personal, au si ei provocarile lor, zilele lor bune sau dificile.
  9. Nu are nimeni cum să înțeleagă prin ce trec eu, așa cum nu am eu cum să înțeleg prin ce trec ceilalți.

Mă gândesc încă la felul cum aș putea să reformulez ultimile două ca să nu folosesc cuvântul „nu” în propoziție. După cum am aflat sâmbătă, acesta e un cuvant magic  ce dispare pentru că inconștientul nu-l prelucrează.

Aștept sugestii de la voi din punctul ăsta de vedere.