Craciunul este despre magie: iubire, joaca, naivitate, visuri implinite sau insamantate.

Voi cu ce împodobiți bradul?

Dar sufletele voastre, cu ce le împodibiți?

 

Astăzi am primit cea mai frumoasă lecție, și am primit-o cu brațele deschise:

Crăciunul este despre magie: iubire, joacă, naivitate, visuri împlinite sau însămânțate.

Cum vi se par globulețele de mai jos?

Văzând prin reviste, prin poze tot felul de brazi care mai de care mai speciali si eleganți, frumos decorați mi-am dorit să fac și eu bradul tematic. Astfel că anul ăsta am propus sa umplem bradul doar cu globuri mari, și anul viitor cu blobulețe dintr-astea mici, de care dorea soțul meu.

Am pus noi globurile în brad, și în 10 minute acesta era gata. Iar reacția mea de apoi a fost „Doar atat?”. Așa de repede? nici măcar nu am avut timp sa când 3-4 colinde.

Apoi, soțul meu a pus 2 clopoței mici și mi-a apărut un zâmbet uriaș pe față.

Așa arătau ale mele, iar cel din spate mic e cel pus de soțul meu. Am continuat, fiecare având câte o cutiuță, să ornam fiecare crenguță cu un accesoriu mic. Și atunci mi-am dat seama!

Craciunul, dragii mei, nu este despre cât de perfect arată bradul, sau cât de bune sunt prajiturile, sau cât de curat este în casă, sau cât de „lună” sunt geamurile. Craciunul…. este despre magie, despre visuri, despre dorințe, despre bucuria cea mai naivă și sinceră pe care o aveam cu toții în copilărie. Craciunul este o ocazie extraordinară de a ne reconecta cu acele sentimente, de a ierta și de a ne lăsa iertați, de a ne iubi mai mult și de a iubi mai mult.

Circulă tot felul de mesaje pe internet, de urări, care mai de care mai frumoase. Dar câți dintre noi simțim cu adevărat aceste sentimente, câți dintre noi ne reconectăm cu acel copil din interior care e naiv și încrezător că totul e bine în lume, că oamenii sunt magnifici și că totul înseamnă iubire?

De ce punem presiune pe noi să fim perfecți, să arătăm lumii un tablou extraordinar când interiorul este plin de suferință, neacceptare și încrâncenare? Pe cine ajutăm fiind astfel? La ce ne folosește să adunăm straturile putrede de dezamăgiri, suferințe, greșeli?

Când vom fi capabili să spunem STOP!?

PÂNĂ AICI!

AM AJUNS LA LIMITĂ

și

NU mai vreau!

Vreau să iubesc, să iert, să fiu fericită!

 

Vă las acum cu aceste gânduri, vă invit să va reconectați cu voi, în copilărie, în magie, încredere, iubire și iertare.

Craciun Fericit!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *