Toastmasters – ce este și la ce v-ar putea ajuta

 

questions-1328466_640

Am scris câteva discursuri pe blog, la unele am pus și filmuleț cu mine vorbind în fața publicului pe tema respectivă. Dar ce este Toastmasters și ce facem, de fapt, acolo, vă voi spune acum.

Toastmasters este o organizație non-profit la nivel internațional care gestionează cluburi din întreaga lume. Sunt peste 14 000 cluburi în 126 țări cu peste 292 000 membri. Primul club a fost înființat în 1924. Vă dau aceste numere ca să înțelegeți că această organizația „și-a dat licența” de multe ori până acum, și s-a demonstrat de  multe ori că oamenii care parcurg manualele pe care le avem devin oameni care știu să țină un discurs, care știu să-și gestioneze emoțiile și devin foarte buni lideri.

Ce facem noi aici?

Pentru că asta e o întrebare foarte des pusă de cei curioși. Să vă răspund:

Învățăm într-un mediu sigur să vorbim în public și să devenim lideri.

Pentru întâlniri singurul lucru necesar este să avem atitudinea pozitivă. Dacă nu o ai, crede-ma că o capeți în timp, cu noi, totul este să îți dorești să te dezvolți, să înveți, să crești.

În principiu, o întâlnire este formată din 3 părți. Prima este cea cu discursuri pregătite de acasă, unde câțiva colegi vor prezenta discursuri după manual, în funcție de proiectul la care se află. Apoi va fi secțiunea de discursuri improvizate. Acolo un coleg va avea pregătite minim 5 subiecte pe o tema aleasă de el. Cine se oferă iese în față și pe baza acelui subiect va vorbi între 1-2 minute.

Apoi, cea de-a treia secțiune este cea de evaluare. Avem  o întreagă echipă care este atentă la ce se întâmplă pe parcursul ședinței. Evaluarea nu este critică. Evaluarea se dă într-un mod pozitiv ca membrii și invitații să conștientizeze unde le sunt punctele slabe, care sunt cele tari, și să îmbunătățească acolo unde consideră de cuviință.

www.suceava.toastmasters.ro

Ok, această prezentare o va face și gazda serii. Ce pot eu să vă spun „de după cortină”?

Poate că la prima vedere nu pare cine știe ce, poate că părem novici în ale vorbitului în public, însă creștem. Scopul este să creștem. Scopul este să conștientizăm fiecare mișcare scenică, fiecare cuvânt sau grimasă și să reușim să le menajam . Și frumusețea aici este că în club greșelile nu ne costa nimic, nu ne costă bani.

La fiecare ședință, rolurile pe care ni le luăm, ne ajută să ne cizelăm anumite abilități. Pentru unele ne exersăm ascultarea activă, pentru unele învățăm să coordonăm o echipă, la altele învățăm să dăm feedback pentru ca acea persoană să crească, nu să fugă.

Multe persoane cred că sunt foarte buni vorbitori în public. Și poate că așa este, poate se pricep la vorbit. Dar, știu să și citească reacția celor din fața lor? să adapteze ceea ce vorbesc pentru a capta atenția lor? Asta nu înseamnă să țipe și să ceară ca lumea să facă liniște, ci înseamnă să pună poate o întrebare la care publicul să devină atent, sau poate să dea un exemplu captivant.

După părerea mea și profesorilor le-ar prinde bine o doză de Toastmasters, și învățătorilor, și mamelor, taților, șefilor, elevilor etc.

Știți că sunt elevi care în fața clasei se blochează iar în lucrări fac foarte bine? Eu am fost unul dintre ei, cel puțin la istorie. Oricât aș fi învățat la hartă creierul meu devenea gol. Și chiar învățam dar nu reușeam să spun nici un sunet când profesorul mă chema la tablă.

Asta era din cauza fricii de a vorbi în public.

Frică pe care astăzi am diminuat-o simțitor, datorita clubului Toastmasters Suceava, și, de curând și Rădăuți Toastmasters.

Încă un lucru să vă mai spun. De la început ți se alocă un mentor. Asta înseamnă că toți pașii pe care îi vei face în creșterea ta ți-i va ghida cineva, nu vei fi singur.

Cam atât vă spun astăzi, vă aștept atât în Suceava, în fiecare miercuri seară, cât și în Rădăuți, în fiecare joi seară.

 

 

Operation „shut down”

 

Pentru că au trecut 2 zile și abia acum mă simt capabilă să vorbesc despre asta, să vă povestesc despre „Moldova Umoristică” și despre ce a însemnat ea pentru mine.

E adevărat că poți înțelege nivelul de stres implicat doar dacă treci prin așa ceva. Eu am comparat-o cu nunta noastră când am adus ambele familii din Iași tocmai în Sucevița. Știți că se spune că în săptămâna dinaintea nunții este săptămâna chioară și că dacă treceți peste ea cu bine aveți mari șanse să vă reușească căsnicia. Ei bine, cred că noi am avut parte de a doua săptămână chioară, mai bine spus vreo 3 zile, în care ne-am certat ca chiorii. Eram amândoi conștienți că nu e vina nici unuia dintre noi dar ne descărcam dracușorii pentru că erau destui și pe rând, ba eu, ba el.

Ce a fost interesant a fost să-mi analizez reacțiile corpului. Pentru că de curând am început să fac reiki împreună cu o dragă prietenă, am început să învăț să-mi conștientizez corpul și felul cum acesta funcționează. Ei bine, roboțel. Ăsta e cuvântul. Nivelul de oboseală și stres fiind așa de mare corpul meu a intrat în modul„battery saver” asta însemnând că ce nu a fost nevoie pentru funcționarea efectivă a organismului a fost oprit. Și anume : sentimentele. Nu m-am lăsat să simt nimic pentru că dacă simțeam începeam să urlu, să bocesc, să țip, să îmbrățișez, să pup pe toată lumea și să o iau la fugă spre pat. Atât. De aceea, când am fost chemați în față să primim diplomele de apreciere îmi venea să încep să fac toate cele mai sus enumerate și singurele cuvinte pe care am putut să le scot au fost „iei familia Agape”. Am fost și sunt mândră de ceea ce am reușit să facem împreună, dar nu vreau să mai repet aventura. Dacă va dori cineva îi voi împărtăși din ce știu, dar vreau să mă bucur de viitoarele conferințe.

Ăsta a fost mecanismul meu de apărare ca să pot duce la bun sfârșit ce am început.

Și acum ajung la ceea ce am învățat. Acestea au fost multe:

  • e nevoie să învăț să cer ajutorul, nu știi niciodată de unde poate apărea un om care vrea să ajute, iar intențiile întotdeauna sunt bune
  • dacă eu funcționez cu lucruri clare în viața mea nu înseamnă că toți fac asta. De asemenea lucrurile clare pot fi considerate brutale de unele persoane, de majoritatea de fapt.
  • oricât ai vrea să te organizezi și să te pregătești pentru ce poate apărea neprevăzut, tot vor apărea lucruri neprevăzute
  • e nevoie să învăț să motivez oamenii
  • oricât te străduiești să faci lucrurile cât de bune poți tot vor fi unii care vor spune că ceva ar fi putut fi făcut altfel –  e nevoie să învăț să ignor asta – orice poate fi făcut în n moduri. Fiecare alege cum e mai bine pentru el și cum poate el menaja acea situație.
  • ar fi fost bun un sac de box agățat undeva acolo să îl am la îndemână 😀
  • eu sunt ca un căluț, am privirea orientată către scop. Dacă merg prin magazine nu am răbdare să verific fiecare produs, mă doare capul. Dacă am listă lucrurile sunt simple, rapide, cu satisfacție și final bun. Asta mă cam diferențiază de multe persoane de sex feminin pentru că de obicei așa-s bărbații. Și de aceea a mă aștepta la înțelegere e în zadar.

Au mai fost și altele dar nu le voi mai scrie pentru că e deja textul destul de lung. Cele importante sunt acolo.

În concluzie: a fost bine pentru toată lumea, asta e mulțumitor.

Ce mi-ar fi plăcut ar fi fost să țin minte mai mult din această conferință. La fel ca nunta mea, țin minte doar că a fost. Dar… de asta mergem la Toastmasters… să învățăm.

 

 

Moldova Umoristică

https://www.facebook.com/events/935334829922522/

Vino la cel mai important eveniment de discursuri umoristice și improvizate din Moldova și Bucovina din acest an!
În prima parte a zilei ne vom delecta cu umorul oferit de membrii cluburilor Toastmasters din Botosani, Chișinau, Iași, Rădăuți și Suceava iar în a doua parte vom beneficia de două traininguri deosebite oferite de Trainer si Coach Cristina Onofrei și Trainer formator, NLP Practitioner Paul Beschieru.

Programul evenimentului este:
9:30 – Primirea invitaților
9:45 – 11:30 – Concurs de discursuri umoristice și improvizate în lb. engleză
11:30 – 11:45 – Pauză de cafea
11:45 – 14:00 – Concurs de discursuri umoristice și improvizate în lb. română
14:00 – 15:30 – pauză de masă
15:30 – 18:00 – traininguri și premiere

Trainingurile vor fi 2 a câte aproximativ o oră fiecare. Cristina Onofrei ne va învăța cum să ne spunem părerea fără a-i critica pe cei din jur în trainingul cu numele „În loc de critică”. Paul Beschieru ne va ajuta să ne controlăm mai bine viața în trainingul denumit „Descoperă cum poți să alegi ceea ce trăiești”.

Biletele se vor plăti la intrare. Petru prima parte, cea de concurs, prețul este de 10 lei. Pentru cea de-a doua este tot de 10 lei. Dacă însă plătiți pentru toata ziua prețul va fi de 15 lei.
Excepție de la plată vor fi cei care participa ca organizatori sau concurenți.

Vă așteptăm cu zâmbetul pe buze!

Alcoolul din oameni

primeart_156

 

Statisticile spun ca noi, ca romani, suntem printre primii 10 cei mai mari consumatori de alcool din lume.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a facut un studiu in 2014, conform caruia Romania a iesit pe locul 5 din 194 de tari. La noi se consuma 15.1 litri de alcool pur pe cap de locuitor intr-un an.

Nu stiu ce parere aveti voi despre asta dar eu ma intreb cateodata cum s-a ajuns aici. De aceea, va rog sa-mi permiteti sa va spun care a fost efectul acestei dependente asupra vietii mele.

In adolescenta imi amintesc foarte clar o discutie. Poate din cauza ca se intampla in fiecare seara :

Tata, hai ca ti-am facut patul si adormi la televizor

(tata, stand in scaun, cu ochii pe jumatate inchisi) Nu, ca nu mi-e somn

Tata, hai sa te bagi in pat

(miscandu-se putin parca sa se dezmeticeasca) Nu merg, ma uit la meci.

Apoi urma un schimb de replici intre mama si tata pe care nu as vrea sa-l redau aici, finalizandu-se cu tata ori in pat, ori in beci, unde tinea vinul.

Aceeasi poveste era in fiecare seara, cel putin in vacante cand eram eu acasa. La prima vedere nu pare cine stie ce, dar tocatura emotionala si faptul ca nu invata nimeni din greseli pentru mine au fost foarte dificile si atarnau greu.

Si totusi, nu a fost dintotdeauna asa. Imi amintesc cu drag serile cand jucam sah la lumina lumanarii, de zilele cand repetam colinde, de diminetile cand ne trezeam devreme ca sa fotografiem rasaritul.. Imi amintesc cu drag zilele cand imi explica ce crengute se curata din copaci, sau cand mergeam in padure dupa ciuperci..

Insa, fratele meu mai mic nu a mai prins aceste zile bune ale lui. El isi aminteste doar certuri.

Singura solutie pe care am gasit-o cand lucrurile au continuat sa degenereze si il recunosteam din ce in ce mai putin a fost sa-l sun dimineata. Pentru ca atunci, intre orele 6 si 8, era singura bucata din zi cand il prindeam cat de cat lucid, cand vorbea coerent. Nu conta ca pana la amiaza uita ce a vorbit cu mine, macar stiam despre el, stiam ca e bine in felul lui.

Ma gandesc, totusi, ca noi am avut noroc. Am avut un tata bun, atat cat a fost. Vecinii mei, insa, nu au aceeasi soarta.

Acum, in Radauti, noi stam in curte comuna cu un bunic de 80 ani. El are doi baieti vitregi. Unul dintre ei e alcoolic. Nevasta acestuia vine deseori si doarme la bunic, impreuna cu cele doua fete ale lor, pentru ca tatal bea si le bate. Din ce stiu eu pensia mosului se cam duce pe alcoolul lui din fiecare zi. Si pentru ca “unde-s doi puterea creste” si mama acestora bea din cand in cand si mai sustrage din banii mosului.

Intr-o vreme, cand nu ne cunostea prea bine, acest fiu ratacitor si abuzator venea la noi in curte de parca ar fi fost la el acasa, facea scandal, tipa, ameninta. L-am vazut o data ridicand mana la batran. Degeaba i-am explicat cu vorba buna ca nu mai este casa lui si sa nu mai vina beat in curte ca nu a inteles pana intr-o seara cand am chemat politia. Doar asa l-am determinat sa stea departe, macar asa stim ca nu ne face probleme si ca intr-un fel, acesti copii, macar ei, sunt protejati in interiorul curtii noastre.

Astfel de oameni s-ar parea ca nu inteleg altfel.

Uneori ma gandesc ca poate nu au fost iubiti destul, sau poate nu stiu ce inseamna iubirea, sau poate ca pur si simplu nu au niste norme morale dupa care sa se ghideze, niste principii. Sau poate ca sunt doar amestecate.  Nu stiu. Mie mi-a fost greu sa vorbesc despre acest subiect, celor care beau probabil le este si mai greu.

As vrea sa va mai povestesc despre sevraj, pentru ca am avut ocazia sa vad cum se manifesta si am ramas destul de marcata.

Cand am fost in spital cu piciorul, o batranica de 92 de ani a fost internata pentru operatie. Prima zi se putea vorbi cu ea, povestea despre nepoti, copii, casa ei, despre cum s-a lovit la picior. Dupa 2 zile timp in care nu a mai avut parte de acel paharel, pentru ca de atat este nevoie sa devii dependent, un paharel de 40 ml in fiecare seara, a inceput sa faca scandal. Protocolul spitalului este sa le lege de pat pe persoanele care intrau in sevraj, pentru ca erau putine infirmiere la prea multi pacienti.

Aceasta batranica s-a dezlegat de vreo 4 ori in fiecare noapte, tipa din 10 in 10 minute. La un moment dat s-a dat jos si mergea in 4 prin salon, riscand fractura deschisa. Dupa asta si-a desfacut pampersul, a imprastiat tot pe tot patul si cand au venit infirmierele, foarte mandra de ea a spus:

Ei, eu am muncit aici, voi ce-ati facut?

Ce mi-a ramas totusi intiparit in minte era dualismul cu care vorbea. Din 10 in 10 minute repeta intr-una aceleasi cuvinte cu o voce duioasa de bunica:

Haaai bunica si ma ajuta, haaaai fie-ti mila de mine, adu un cutit si taie atele astea (fasele cu care era legata de pat)

Si apoi, cand vedea ca nimeni nu o ajuta :

Curva dracului!

Pe infirmiere le zgaria, le musca, le injura. Toate din cauza unui paharel cu alcool. Un paharel luat constant in fiecare seara. De atat e nevoie.

Dupa ce am plecat din spital am inteles ca au tinut-o pe batrana in perfuzii 2 zile ca sa spele organismul sa tina anestezia.  Dupa operatie si-a scos acul de la perfuzie, a imprastiat sange pe tot patul. Groaznic!

A fost foarte dificil pentru mine sa vad  persoane in astfel de situatii.

Asta m-a determinat sa fiu mai atenta la oamenii din jurul meu, la oamenii dragi mie, pentru ca e un pas foarte mic de la a bea de placere la a bea de nevoie.

Imi cer scuze daca am scris despre un subiect prea greu, dar aceasta este realitatea in care traim multi dintre noi si cred ca ar trebui sa facem ceva pentru a preveni asta.

E nevoie macar sa devenim mai constienti, mai atenti la ce bem, cat bem si la cat beau cei de langa noi, si mai important, cu ce ganduri beau. Pentru ca felul cum gandim despre bautura cred ca porneste abuzul si creeaza dependenta.

 

Fotografie luata de aici

 

 

 

 

 

 

Toastmasters Suceava

12513894_986324368111195_3055851075361682028_o

De ceva vreme fac parte dintr-un club numit Toastmasters Suceava. Toastmasters este o organizatie internationala unde ne exersam abilitatile de vorbit in public si de conducere. Mediul este unul prietenos, de incurajare reciproca unde fiecare se poate dezvolta in propriul ritm, fara presiuni de nicaieri.

In cadrul acestui club am sustinut cateva discursuri. Voi publica parte din ele aici, in varianta scrisa pe hartie, pentru ca niciodata nu ies discursurile prezentate la fel cu cele de pe foaie 🙂

Daca sunteti curiosi :

aici e site-ul oficial al Toastmasters Romania.

aici e blogul deschis de curand al Toastmasters Suceava . Aici scriu despre ce se intampla in cadrul clubului, aproximativ de 2 ori pe saptamana.

aici e pagina de facebook unde puteti apasa “like” pentru a fi la curent cu noutatile,  daca va este mai usor

Aceste cluburi sunt in numar de peste 22 in toata Romania.

P.S. nu stiu de ce dar cand va scriu aceste randuri nu imi merge tastatura RO si nu pot pune diacritice.