Alege subiecte mai ușoare

No Comments

Personal

horizontal-930716_640

 

Această propoziție mi-a rămas în minte de la ultimul discurs pe care l-am susținut în cadrul clubului Toastmasters Suceava.

Alege subiecte mai ușoare mi-a sugerat o colegă.

Cred că eu sunt încă la faza în care am nevoie să vorbesc despre toate ale mele, să le înțeleg, să le conștientizez, să le rescriu, să le văd altfel, să le atașez alte sentimente, ale puncte de vedere. De ce fac asta? pentru că am nevoie să vad partea bună din toate experiențele mele negative, ca să nu mai atârne așa de greu la gâtul meu.

Așa că am hotărât să le iau pe rând. După cum văd eu treaba asta, dacă îmi aleg subiecte prea ușoare nu evoluez foarte mult, dacă îmi iau subiecte medii înseamnă că încă mai am de lucrat la ele, eu cu mine. Și credeți-mă, că am și subiecte și întâmplări despre care încă nu mă simt capabilă să vorbesc. Toți avem. Și știți care e frumusețea? Subiectele despre care vă vorbesc sunt deja cele pe care am reușit să le descos rădăcinile din subconștient, și la un moment dat devin ușoare pentru mine. Pentru voi, subiectele mele sunt atât de grele cât puteți voi să vorbiți despre ele.

Sunt pusă acum în situația, atât de des cunoscută mie, când e necesar să aleg dacă vreau să evoluez eu, sau să vorbesc despre lucruri care să vă facă pe voi să vă simțiți la căldurică.

Cred că mă voi alege pe mine, dar de asemenea, voi avea grijă foarte mare la felul cum vorbesc despre ele. Da, cred că asta e soluția.

Vă rog să țineți minte, subiectele pe care voi le resimțiți foarte grele, probabil că acolo e ceva ce pe voi vă doare, nu pe mine, pentru că eu deja pot sa vorbesc despre asta și sunt pe drumul cel bun.

Activitatea mea preferata, sau, cum sa fii fericit muncind

No Comments

Personal

Nu știu cum sunt alții, dar mie-mi place foarte mult ceea ce lucrez. De fapt, imi place foarte mult cam tot ce fac și asta mă face să fiu o persoana fericită.

Astăzi vreau să vă vorbesc doar despre magazinul meu.

El a apărut pe lume după ce i-am spus prietenului meu, pe atunci, că visez să-mi bag mâinile în lut și să las în urma mea ceva ce să admire oamenii.

Așa că el mi-a făcut cunoștință cu primul meu pachet de luturi polimerice. Așa de mult mi-a fost drag să lucrez cu ele că am învățat tot felul de tehnici. Dar  nu m-am oprit acolo, am descoperit și tot felul de materiale, de unelte pe care le folosesc zilnic.

Mă bucură nespus atunci când mă inspiră sentimente de tot felul, când lucrez cu sufletul. De multe ori mi se spune că eu ar trebui să pot să-mi evaluez munca, iar prețul pe care îl pun fiecărui produs să fie cel corect. Dar nu am cum să fac asta, cel mult pot aproxima în funcție de timpul în care am lucrat și de prețul materialelor, dar cât suflet și câtă dăruire există în fiecare piesă pe care o am la vânzare în magazin nu am cum sa apreciez.

La mine la magazin se vând sentimente. La mine la magazin se vând amintiri. La mine la magazin se dăruiesc momente.

În curând voi începe să pun iar poze cu produse pe blog, și linkuri. Mă voi strădui să vă spun câte 1-2 povești ale produselor pe săptămână. Dacă nu reușesc aveți permisiunea de a-mi scrie comentarii în care să mă trageți de urechi 🙂

Care urechi?

Astea 🙂

14855917_10154734105497112_21129324017889181_o

Câteodată am nevoie să-mi reamintesc de niște reguli, așa că le scriu aici

2 Comments

Diverse Personal

checklist-1622517_640

Știți momentele alea când trecem prin anumite clipe care ne determină să adunăm așa de multă energie negativă încât o scoatem afară prin diverse reacții urâte la adresa celorlalți?

Ei bine aseară mi-am dat seama că de o bucată de vreme eu tot sunt într-o astfel de perioadă și pe lângă faptul că îmi fac rău mie, fac rău și celor din jur.

Ca să nu mai fac asta voi scrie mai jos niște reguli pe care să le recitesc ori de câte ori voi  avea nevoie. Poate reușesc să mi le însușesc și inconștient până la urmă.

  1. Dacă mă afectează ceva foarte mult și mă face să sufăr are legătura cu o sechelă din copilărie. Gândește-te foarte bine cu care și dă-ți seama că nu e chiar așa de negru.
  2. Ceea ce fac ceilalți e o reacție de la ce a fost în viața lor. Fiecare are învățăturile lui de tras de acolo.
  3. Dacă un lucru nu se întâmplă așa cum vreau eu înseamnă ori că e o lecție acolo ori că un lucru mai bun mă așteaptă după colț.
  4. Dacă am de scos energii negative să mă duc să le scot, de asta am sac de box si voi avea si bicicleta, nu să le revărs asupra celorlalti.
  5. Felul cum vorbești despre o problemă poate să o mărească sau poate să o micșoreze. Alege înțelept.
  6. Îți dorești să fii fericit. Câteodată e necesar să renunți.
  7. Privește-te din afară, ieși din propria buclă, s-ar putea să te surprinzi.
  8. Nu lua reactiile celorlalti personal, au si ei provocarile lor, zilele lor bune sau dificile.
  9. Nu are nimeni cum să înțeleagă prin ce trec eu, așa cum nu am eu cum să înțeleg prin ce trec ceilalți.

Mă gândesc încă la felul cum aș putea să reformulez ultimile două ca să nu folosesc cuvântul „nu” în propoziție. După cum am aflat sâmbătă, acesta e un cuvant magic  ce dispare pentru că inconștientul nu-l prelucrează.

Aștept sugestii de la voi din punctul ăsta de vedere.

Operation „shut down”

 

Pentru că au trecut 2 zile și abia acum mă simt capabilă să vorbesc despre asta, să vă povestesc despre „Moldova Umoristică” și despre ce a însemnat ea pentru mine.

E adevărat că poți înțelege nivelul de stres implicat doar dacă treci prin așa ceva. Eu am comparat-o cu nunta noastră când am adus ambele familii din Iași tocmai în Sucevița. Știți că se spune că în săptămâna dinaintea nunții este săptămâna chioară și că dacă treceți peste ea cu bine aveți mari șanse să vă reușească căsnicia. Ei bine, cred că noi am avut parte de a doua săptămână chioară, mai bine spus vreo 3 zile, în care ne-am certat ca chiorii. Eram amândoi conștienți că nu e vina nici unuia dintre noi dar ne descărcam dracușorii pentru că erau destui și pe rând, ba eu, ba el.

Ce a fost interesant a fost să-mi analizez reacțiile corpului. Pentru că de curând am început să fac reiki împreună cu o dragă prietenă, am început să învăț să-mi conștientizez corpul și felul cum acesta funcționează. Ei bine, roboțel. Ăsta e cuvântul. Nivelul de oboseală și stres fiind așa de mare corpul meu a intrat în modul„battery saver” asta însemnând că ce nu a fost nevoie pentru funcționarea efectivă a organismului a fost oprit. Și anume : sentimentele. Nu m-am lăsat să simt nimic pentru că dacă simțeam începeam să urlu, să bocesc, să țip, să îmbrățișez, să pup pe toată lumea și să o iau la fugă spre pat. Atât. De aceea, când am fost chemați în față să primim diplomele de apreciere îmi venea să încep să fac toate cele mai sus enumerate și singurele cuvinte pe care am putut să le scot au fost „iei familia Agape”. Am fost și sunt mândră de ceea ce am reușit să facem împreună, dar nu vreau să mai repet aventura. Dacă va dori cineva îi voi împărtăși din ce știu, dar vreau să mă bucur de viitoarele conferințe.

Ăsta a fost mecanismul meu de apărare ca să pot duce la bun sfârșit ce am început.

Și acum ajung la ceea ce am învățat. Acestea au fost multe:

  • e nevoie să învăț să cer ajutorul, nu știi niciodată de unde poate apărea un om care vrea să ajute, iar intențiile întotdeauna sunt bune
  • dacă eu funcționez cu lucruri clare în viața mea nu înseamnă că toți fac asta. De asemenea lucrurile clare pot fi considerate brutale de unele persoane, de majoritatea de fapt.
  • oricât ai vrea să te organizezi și să te pregătești pentru ce poate apărea neprevăzut, tot vor apărea lucruri neprevăzute
  • e nevoie să învăț să motivez oamenii
  • oricât te străduiești să faci lucrurile cât de bune poți tot vor fi unii care vor spune că ceva ar fi putut fi făcut altfel –  e nevoie să învăț să ignor asta – orice poate fi făcut în n moduri. Fiecare alege cum e mai bine pentru el și cum poate el menaja acea situație.
  • ar fi fost bun un sac de box agățat undeva acolo să îl am la îndemână 😀
  • eu sunt ca un căluț, am privirea orientată către scop. Dacă merg prin magazine nu am răbdare să verific fiecare produs, mă doare capul. Dacă am listă lucrurile sunt simple, rapide, cu satisfacție și final bun. Asta mă cam diferențiază de multe persoane de sex feminin pentru că de obicei așa-s bărbații. Și de aceea a mă aștepta la înțelegere e în zadar.

Au mai fost și altele dar nu le voi mai scrie pentru că e deja textul destul de lung. Cele importante sunt acolo.

În concluzie: a fost bine pentru toată lumea, asta e mulțumitor.

Ce mi-ar fi plăcut ar fi fost să țin minte mai mult din această conferință. La fel ca nunta mea, țin minte doar că a fost. Dar… de asta mergem la Toastmasters… să învățăm.

 

 

Calmează-te… cuțu mic

No Comments

Diverse Personal

pooch-carriage-1541321_640

Ați observat câteodată oameni în jurul vostru care v-au plimbat printr-un periplu de sentimente, care mai de care mai ciudate pe care nu ați putut să le stăpâniți ?

Ei bine, de cele mai multe ori când se întâmplă asta, este foarte posibil să vă aflați în proximitatea unei persoane care suferă de complexul eroului. Suferă sau îl folosește conștient, depinde de cunoștințele pe care le deține 🙂

Cum funcționează?

Avem în această poveste trei tipuri de personaje care pot oricând trece în alt rol din celelalte două. Acestea sunt eroul, persecutorul și victima. De obicei eroul se cam baga unde nu-i fierbe oala, că vede pe cineva că e atacat sau i se pare că suferă și vine el, marele salvator, să ghici ce!? să salveze!

Atunci victima dă vina pe persecutor pentru toate problemele ei, neasumându-și nimic din ceea ce se întâmplă, eroul devine persecutor pentru persecutor, acesta din urmă luând rolul de victimă la rândul lui. Și atunci se creează un cerc vicios din care se iese foarte greu.

Știu pentru că am crescut într-un astfel de cerc, l-am folosit inconștient multă vreme până când mi-am dat seama cât de mult rău pot face celor din jur cu un astfel de comportament. Am fost o șantajistă emoțională fantastică!! Frate-miu mai mare știe :)) și încă mai am luptele mele uneori, până îmi dau seama ce se întâmplă.

Reacțiile cele mai sănătoase la astfel de comportamente sunt de genul „așa e ea/el”, ignoră și vezi-ți de viață. Dar când asta se întâmplă într-un grup de oameni e puțin dificil să ignori, și vă voi da câteva sfaturi care funcționează pentru mine.

Prima etapă e conștientizarea. Dacă simțiți că vi se ridică tensiunea, că vă vine să strangeți de gât pe cineva, e bine să vă întrebați „de ce?” și „ce vă provoacă?”. E bine să încercați să vă priviți reacțiile de pe un scaun alăturat, figurat vorbind, și să înțelegeți că ceva se întâmplă care nu are legătură neapărat cu dumneavoastră.

Apoi respirați, adânc și conștient de câteva ori, fără să vă provocați amețeală, pentru că și asta se poate întâmpla. Închipuiți-vă că persoana respectivă e ca un pechinez care latră dar nu mușcă, la mine funcționează asta ca o mănușă :)) pentru că mă determină să mă relaxez. Și, pe final, gândiți-vă că felul cum se comportă o persoană nu e responsabilitatea voastră, că e o problemă a ei, și că ține de educația ei de acasă. În nici un caz nu vă sugerez să o provocați atacând-o. În felul acesta deveniți persecutor, ea intră în rolul de victimă și celălalt din triunghi devine erou.

Ce reușiți evitând astfel de cercuri vicioase?

În primul rând nu  vă lăsați șantajați emoțional. Nu veți face lucruri pe care poate mai apoi le veți regreta. Îi determinați pe cei implicați sau care vor să vă implice să își asume responsabilitatea pentru ceea ce fac și spun. Și per total, deveniți o persoană mult mai centrată din punct de vedere al inteligenței emoționale. Așa că felicitări!

Sper că v-a fost de folos, am încercat să nu scriu foarte mult. Vă aștept cu interes în comentarii cu păreri și întrebări.

O zi superbă !

 

 

Jurnal de concediu

No Comments

Personal

În primul rând noi am fost într-un concediu târziu în Constanța. Am găsit cazare pe faleză, la 5 minute de plaja „Tataia”. Au fost 5 zile superbe, cu vreme bună, scoici mulțime și oameni lipsă 🙂

Știți cât de frumoasă e plaja fără oameni? 🙂

Ce mi-a plăcut foarte mult acolo au fost  bancuțele cu acoperitoare, faptul că aveam vedere la mare și dimineața nu era nevoie să mergem pe plajă ca să vedem răsăritul.

Făcând acolo dializa am întâlnit un domn, șoferul, care a fost foarte drăguț și m-a dus până la piață să cumpăr niște fructe, foarte delicoase, de sezon.

Am mers la muzeul de artă populară.

A fost foarte frumos. Am vizitat și Biserica sf Anton de Padova.

Șiiii… am văzut bărcuțeleee…

Ce am mai făcut a fost să dansam vals pe esplanada în fața cazinoului veșnic în paragină. Erau acolo doi menestrei care cântau, unul într-un capăt de esplanadă și unul în celălalt. Cu unul dintre ei am cântat puțin, celălalt ne-a atins sufletele cu un vals pe care ne-am învârtit în ritm de dans, spre bucuria celor de față. 🙂

Cam atât vă povestesc acum. Voi scrie și review pentru cazare curând. Nu mai spun că mâine pentru că acest cuvânt poate însemna mai multe lucruri, așa cum am înțeles de ceva vreme.

Să aveți o zi superbă!

Folkever 2016 – ediția a VIII-a

No Comments

Diverse Personal

Festivalul Folkever e o promisiune pentru mine, o promisiune că muzica de calitate și oamenii sensibili există, că oamenii apreciază tot ce e mai bun în lumea asta.

Folkever are atâția ani cât am și eu de când stau în Rădăuți. Folkever e promisiunea că o dată pe an voi avea 2-3 seri în care să merg la concert, teatru sau poezie și să mă reîncarc cu energie pentru o lungă perioadă de timp.

Anul acesta am remarcat o creștere mare atât a calității publicului cât și a numarului oamenilor prezenți la evenimente.

În prima seară Eugen Toboș și Răzvan Lupu au cântat în Templul Evreiesc din Rădăuți câteva compoziții. Aveți fotografii și câteva filmulețe mai jos.



După această delectare în ritmuri alese am fost la teatru. La Casa de Cultură din Rădăuți au jucat echipa Teatrului de Revistă „Ginta Latina” din Chișinău o piesă muzicală  denumită „Cherchez la famme” inspirată din povestea lui „Ivan Turbincă”. Magnific! Atât am de spus.

 

La finalul piesei, pentru că s-a nimerit să fie și ziua actorului principal din piesă, ne-au cântat câteva melodii. Pe mine m-au impresionat până la lacrimi.

A doua seară a festivalului nu am fost prezentă. Știu doar că a fost o zi plină pentru cei din Siret.

Duminică, în schimb, am mers la ultimul concert din cadrul festivalului. Sala a fost plină cu oameni frumoși. În deschidere a cântat Mihai Boicu, tânărul sucevean nelipsit în fiecare an, la el se vede de fiecare dată evoluția de care personal mă bucur nespus.

După el au intrat în scenă Mircea Rusu și „the band”, care, ca și anul trecut, ne-au plimbat într-un periplu de sentimente.

Ultimul, și poate cel mai așteptat, a fost Mircea Baniciu, veșnic tânăr și veșnic vesel. Mulțumim Maestre!

14