Calmează-te… cuțu mic

pooch-carriage-1541321_640

Ați observat câteodată oameni în jurul vostru care v-au plimbat printr-un periplu de sentimente, care mai de care mai ciudate pe care nu ați putut să le stăpâniți ?

Ei bine, de cele mai multe ori când se întâmplă asta, este foarte posibil să vă aflați în proximitatea unei persoane care suferă de complexul eroului. Suferă sau îl folosește conștient, depinde de cunoștințele pe care le deține 🙂

Cum funcționează?

Avem în această poveste trei tipuri de personaje care pot oricând trece în alt rol din celelalte două. Acestea sunt eroul, persecutorul și victima. De obicei eroul se cam baga unde nu-i fierbe oala, că vede pe cineva că e atacat sau i se pare că suferă și vine el, marele salvator, să ghici ce!? să salveze!

Atunci victima dă vina pe persecutor pentru toate problemele ei, neasumându-și nimic din ceea ce se întâmplă, eroul devine persecutor pentru persecutor, acesta din urmă luând rolul de victimă la rândul lui. Și atunci se creează un cerc vicios din care se iese foarte greu.

Știu pentru că am crescut într-un astfel de cerc, l-am folosit inconștient multă vreme până când mi-am dat seama cât de mult rău pot face celor din jur cu un astfel de comportament. Am fost o șantajistă emoțională fantastică!! Frate-miu mai mare știe :)) și încă mai am luptele mele uneori, până îmi dau seama ce se întâmplă.

Reacțiile cele mai sănătoase la astfel de comportamente sunt de genul „așa e ea/el”, ignoră și vezi-ți de viață. Dar când asta se întâmplă într-un grup de oameni e puțin dificil să ignori, și vă voi da câteva sfaturi care funcționează pentru mine.

Prima etapă e conștientizarea. Dacă simțiți că vi se ridică tensiunea, că vă vine să strangeți de gât pe cineva, e bine să vă întrebați „de ce?” și „ce vă provoacă?”. E bine să încercați să vă priviți reacțiile de pe un scaun alăturat, figurat vorbind, și să înțelegeți că ceva se întâmplă care nu are legătură neapărat cu dumneavoastră.

Apoi respirați, adânc și conștient de câteva ori, fără să vă provocați amețeală, pentru că și asta se poate întâmpla. Închipuiți-vă că persoana respectivă e ca un pechinez care latră dar nu mușcă, la mine funcționează asta ca o mănușă :)) pentru că mă determină să mă relaxez. Și, pe final, gândiți-vă că felul cum se comportă o persoană nu e responsabilitatea voastră, că e o problemă a ei, și că ține de educația ei de acasă. În nici un caz nu vă sugerez să o provocați atacând-o. În felul acesta deveniți persecutor, ea intră în rolul de victimă și celălalt din triunghi devine erou.

Ce reușiți evitând astfel de cercuri vicioase?

În primul rând nu  vă lăsați șantajați emoțional. Nu veți face lucruri pe care poate mai apoi le veți regreta. Îi determinați pe cei implicați sau care vor să vă implice să își asume responsabilitatea pentru ceea ce fac și spun. Și per total, deveniți o persoană mult mai centrată din punct de vedere al inteligenței emoționale. Așa că felicitări!

Sper că v-a fost de folos, am încercat să nu scriu foarte mult. Vă aștept cu interes în comentarii cu păreri și întrebări.

O zi superbă !

 

 

Jurnal de concediu

În primul rând noi am fost într-un concediu târziu în Constanța. Am găsit cazare pe faleză, la 5 minute de plaja „Tataia”. Au fost 5 zile superbe, cu vreme bună, scoici mulțime și oameni lipsă 🙂

Știți cât de frumoasă e plaja fără oameni? 🙂

Ce mi-a plăcut foarte mult acolo au fost  bancuțele cu acoperitoare, faptul că aveam vedere la mare și dimineața nu era nevoie să mergem pe plajă ca să vedem răsăritul.

Făcând acolo dializa am întâlnit un domn, șoferul, care a fost foarte drăguț și m-a dus până la piață să cumpăr niște fructe, foarte delicoase, de sezon.

Am mers la muzeul de artă populară.

A fost foarte frumos. Am vizitat și Biserica sf Anton de Padova.

Șiiii… am văzut bărcuțeleee…

Ce am mai făcut a fost să dansam vals pe esplanada în fața cazinoului veșnic în paragină. Erau acolo doi menestrei care cântau, unul într-un capăt de esplanadă și unul în celălalt. Cu unul dintre ei am cântat puțin, celălalt ne-a atins sufletele cu un vals pe care ne-am învârtit în ritm de dans, spre bucuria celor de față. 🙂

Cam atât vă povestesc acum. Voi scrie și review pentru cazare curând. Nu mai spun că mâine pentru că acest cuvânt poate însemna mai multe lucruri, așa cum am înțeles de ceva vreme.

Să aveți o zi superbă!

Folkever 2016 – ediția a VIII-a

Festivalul Folkever e o promisiune pentru mine, o promisiune că muzica de calitate și oamenii sensibili există, că oamenii apreciază tot ce e mai bun în lumea asta.

Folkever are atâția ani cât am și eu de când stau în Rădăuți. Folkever e promisiunea că o dată pe an voi avea 2-3 seri în care să merg la concert, teatru sau poezie și să mă reîncarc cu energie pentru o lungă perioadă de timp.

Anul acesta am remarcat o creștere mare atât a calității publicului cât și a numarului oamenilor prezenți la evenimente.

În prima seară Eugen Toboș și Răzvan Lupu au cântat în Templul Evreiesc din Rădăuți câteva compoziții. Aveți fotografii și câteva filmulețe mai jos.



După această delectare în ritmuri alese am fost la teatru. La Casa de Cultură din Rădăuți au jucat echipa Teatrului de Revistă „Ginta Latina” din Chișinău o piesă muzicală  denumită „Cherchez la famme” inspirată din povestea lui „Ivan Turbincă”. Magnific! Atât am de spus.

 

La finalul piesei, pentru că s-a nimerit să fie și ziua actorului principal din piesă, ne-au cântat câteva melodii. Pe mine m-au impresionat până la lacrimi.

A doua seară a festivalului nu am fost prezentă. Știu doar că a fost o zi plină pentru cei din Siret.

Duminică, în schimb, am mers la ultimul concert din cadrul festivalului. Sala a fost plină cu oameni frumoși. În deschidere a cântat Mihai Boicu, tânărul sucevean nelipsit în fiecare an, la el se vede de fiecare dată evoluția de care personal mă bucur nespus.

După el au intrat în scenă Mircea Rusu și „the band”, care, ca și anul trecut, ne-au plimbat într-un periplu de sentimente.

Ultimul, și poate cel mai așteptat, a fost Mircea Baniciu, veșnic tânăr și veșnic vesel. Mulțumim Maestre!

14


Let me tell you a story about an egg

egg-583163_640

You know that the egg is the source of life. An egg can be something to eat, or can be something to make new life from.

I say it looks very much like what i’m feeling. Ever since we moved to our dear house, about 4 years now, we tried to bring life from everything around us. We built a shop, we have 8 cats, we have a beautiful garden, my husband built an outside oven and we had plans to make a watchtower near it.

And we live in a yard with another neighbor. He is very old and we tried to help him building for him some stuff without asking for money, we paid for  everything. But wasn’t enough, here with him comes very often a woman with 2 kids and an alcoholic husband. They are bad people.

So we tried our best that at least the kids would learn to be respectful, to be kind. It’s like trying to bring life from an wooden egg.

And I continuously try to remind myself that it’s not their fault, the children’s, I mean.

Well, the story is at the middle. I’m not yet sure about the ending but I have a rough idea.

We left for vacation for a week and we returned on Saturday. We were happy, relaxed, couldn’t wait to hug our cats. We parked the car, went in the garden, checked everything outside the house and the came in. My husband saw that a door was closed and we left it open. Then opened it and we started to shake because our TV wasn’t on the wall anymore. Then we saw everything thrown around, the drawers were out. We looked around without touching anything and called the police.

We think it was only a guy that received a suggestion about us leaving from this woman. We found the TV prepared to be taken Saturday night, but we were lucky that we came a day before our vacation ended. He took the violin from my father, the one thing I kept after he died , all the gold in the house, the karaoke set, a Canon D40.

So now I am wondering what is the point of growing things and trying to help.

Some people don’t deserve it. Some people need to be crushed. The funny thing is that I remained speechless for 2 days. The shock was almost like when my father died, and I’m so disappointed.

Some eggs are not meant for life, some are just rotten inside.

I will get over this too, but I don’t think I will help them anymore, or forgive stuff they do. If I will catch them doing something wrong I will call the police with no hesitation.

So this is the story of an egg. An rotten egg. Or 4, for that matter.

 

A day of decisions

sport-1014015_640

I decided today that i will write texts here in english too. Not all romanian, not all english, just to exercise it. This is the effect of going to Constanta’s Toastmasters meeting last week.

Then I realized that my english skills need refreshing. The very least here, writing, meaby I’ll find myself a group to speak it too so all that intensive learning in  school won’t go to waste.

see you soon, read you soon