De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere

De puține ori am fost pusă în situația în care să nu am ce să răspund sau să nu știu cum să reacționez la o faptă a cuiva sau la o replică. De obicei am cuvintele la mine.

Dar, din când în când, sunt momente dintr-astea.

De curând am cumpărat o casă. În decurs de câteva săptămâni am golit-o ca să nu avem probleme cu hoți sau alte lichele. Apoi, la vreo 2 zile distanță, a intrat cineva în plină noapte, probabil cu speranța că va găsi ceva să fure. Nu s-a întâmplat asta și ce s-a gâdit omul? (mult spus om).

Ia să mă cac eu fix în mijlocul camerei să se vadă că am fost aici.

Și așa a făcut : și-a făcut nevoile fix în mijlocul camerei apoi a sărit înapoi geamul și a plecat mai departe.

Asta e una dintre situațiile când afli, privești și rămâi fără cuvinte pentru că ești conștient că ai de-aface cu un prost ce înclină spre răufăcător și efectiv el mai mult de atât nu poate.

Așa e în lumea asta din jurul nostru, sunt oameni care mai mult de un căcat nu pot lăsa în urma lor.

P.S. Limbajul folosit este cu un scop. Scopul de a înțelege și voi gradul de îngrețoșare care e provocat de aceste situații.

 

Legături – dependențe

Ați depins vreodată de ceva?

sau, poate depindeți încă de cineva??

Să luăm un exemplu simplu: țigara. Câți dintre voi ați fumat vreodată? Câți încă mai fumați?

Știți, deci, ce înseamnă să depindeți de ceva.

De vreo două săptămâni sunt răcită. Am avut așa o răceală de parcă vorbeam dintr-un fund de butoi și tușeam dintr-o hală cu ecou dintr-ală în mai multe profunzimi. Oriunde mergeam eram eu și mormanul de șervețele. Epic.

În salonul unde fac eu dializa de obicei sunt foarte veselă. Am descoperit că dacă ascult muzică atunci când mă deconectează și după pentru o perioadă de 30 minute mă ajută să-mi revin mult mai repede din amețeală. Și așa fac. Când termin dializa, de obicei merg dansând și cântând.

În urmă cu o săptămână răceala s-a agravat foarte tare încât am făcut și febra. Nu mai eram bună de nimic. Mi-a scăzut și tensiunea, am vomitat, eram  legumă.

În momentele alea și un coleg de salon a făcut hipertensiune, s-a agitat și s-a speriat pentru că nu mă mai văzuse pe mine așa rău.

Astăzi, când sunt mult mai bine, am avut o discuție de dimineață:

  • Bună dimineața! Am înviat! am spus eu
  • Bună dimineața! așa îmi place să te văd!
  • Păi învățați de la mine, nu depindeți de mine. Frumos ar fi să-mi ridicați și voi moralul când sunt dărâmată
  • Dar noi de la tine ne luăm energia pozitivă
  • Învățați să v-o faceți singuri, dacă nu o să fiu eu ce-o să faceți?
  • O să fim puțin mai triști.

Dragii mei, avem oameni în jurul nostru cu care ne potrivim ca un puzzle, cu care ne completăm și de care depindem. Are și asta frumusețea ei. Mie-mi place să privesc și să analizez aceste potriviri.

Imaginați-vă doar, cum ar fi, dacă în loc de o piesă de puzzle unde ne potrivim cu doar câteva piese din jur, am fi ca un soare care dăruiește din bunurile lui tuturor celor pe care îi întâlnim?

Ce e sanatatea? ce e boala?

Stăteam de vorbă într-o zi cu o colega Toastmasters din Arad, rădăuțeancă la rădăcini, despre boli și banii pe care-i primesc de la stat anumiți oameni. Era vorba și despre cei care au ajutor social și refuză să lucreze vreo ceva pentru că preferă să ia banuții degeaba și să nu facă nimic. Ăștia sunt clasicii consumatori, veșnic consumatori, pentru că nu produc nimic.

Bun, și în această discuție a apărut o întrebare:

  • Dacă ar fi să renunți la banuții pe care-i iei ca să fii sănătoasă ai face-o?

Din instinct am răspuns că da, normal. Însă mi-am dat seama atunci de un lucru. Eu nu mai țin minte cum e să fiu sănătoasă. Adica sunt fericită că mănânc echilibrat, că am un regim de viață sănătos, că mănânc produse prospete, de la mine din gradină pe cat posibil, că dorm suficient. Dacă a fi sănătos ar însemna să pierd nopțile sau să mănânc haotic sau să fumez (cât mă bucur că m-am lăsat de fumat.. ) sincer nu cred că aș vrea asta.

Am citit mai înainte despre un experiment. Aveți aici linkul https://republica.ro/ura-de-dupa-taste-si-experimentul-marinei-abramovic-femeia-care-s-a-transformat-de-bunavoie-intr-un-obiect

Concluzia principală a lui a fost că dacă îi dai cuiva opțiunea de a face rău și-i iei răspunderea pentru aceasta oamenii sunt înclinați spre lucruri groaznice, având doar moralitatea proprie pentru a-i împiedica. Poate că neavând unele opțiuni m-a ajutat să devin ceea ce sunt azi. Limitele impuse sunt bune dacă nu reușim să ni le impunem singuri.

Boala pe mine m-a învățat multe. Cred sincer că echilibrul l-am învățat astfel, că așa am început să vorbesc despre ceea ce simt și cum, pentru că la început eram foarte interiorizată și că această etapă dura din viața mea m-a repus pe drumul pe care trebuia să-l am.

Și concluzia a fost că sunt fericită așa cum sunt, ăsta e normalul meu.

Dacă s-ar rezuma sănătatea mea la acei banuți aș renunța la ei, dar, asta doar pentru că simt că am dobândit abilitățile necesare mie și mi-am pus în ordine priorități așa cum îmi este potrivit.

Gina out 🙂

Retrospectie 2016

A venit vremea urăturilor, retrospecțiilor și planurilor pentru anul care vine, sau programarea unor țeluri.

clock-64265_640

Pentru mine, anul 2016 a fost plin cu provocări, care de care mai formatoare, le-aș spune eu.

Aici voi trece doar cu liniuță fiecare provocare și cea mai importantă lecție învățată de acolo. Ce aș vrea să rețineți este că dacă nu am învățat din prima acea lecție, am avut și ale oportunități de a pricepe ce a vrut Dumnezeu să mă învețe. Are el un mod insistent de a ne pune față în față cu învățăturile.

  1. Am intrat pe dializă – dacă drumul meu mi-a fost dat să fie pe undeva, voi ajunge pe acolo oricât aș evita sau aș amâna eu lucrurile. Așa că mai bine ar fi să primesc ce apare cu brațele deschise și cu încrederea că e spre binele meu.
  2. Mi-am revenit foarte repede după asta, adică într-o lună m-am repus pe picioare. Puțini pot înțelege despre ce vorbesc aici, dar nu prea vreau să explic. Aici am învățat că nu depinde totul de medici și medicamente, ci ca totul ține de mine. Și că am o matușă extrardinară! 🙂
  3. Mi-am rupt piciorul –  Aici am învățat mai multe și mi-e greu să aleg ce e mai important. Vă voi spune totuși trei. Prima ar fi că nu trebuie ca lucrurile să iasă perfect. Din ce nu iese bine se învață multe. A doua ar fi că deși pot, nu e necesar sa le fac eu pe toate. In asta consta a invata pe ceilalti, a invata sa colaborez. Iar a treia ar fi ca trebuie sa-mi respect timpul meu de odihna si refacere.
  4. Recuperarea piciorului –  Aici abia am învățat ce înseamnă răbdarea, și sunt  convinsă că abia am atins suprafața.
  5. Furtul din casă  –  aici am învățat să iert fără să știu de ce au făcut oamenii ce au făcut. Până atunci aveam nevoie de explicații, dar uneori e bine doar să iertăm, pentru noi, nu pentru ei, întotdeauna pentru noi.
  6. Organizarea conferinței de arie. Vă spuneam de învățături repetate că nu le înțelegem bine din prima, aici e vorba de COLABORARE. A învăța să colaborez. Pentru că ruperea piciorului nu m-a pus în fața acestei învățături suficient de bine. Tot aici am învățat că noi împreună putem muta munții. Te iubesc pui!
  7. Și apoi luna decembrie, când toate parcă s-au așezat. A mai fost nevoie de o ceartă cu vecinul care să mă determine să iau legătura cu oameni de la primărie. Asta a avut ca urmare aflarea faptului că pot deschide oficial magazinul până de Crăciun. Iar restul a fost de poveste.

Îmi dau seama că nu am pus poze aici de la deschidere. Vă invit să-l vedeți. E o căsuță cu bunătăți.

img_2210

Ce simt acum e că toate m-au pregătit pentru această lună cu expoziții, deschidere, evenimente la care am participat la organizare. A fost un an plin, destul de dificil, dar din care ies enorm de câștigată și mulțumită. Am învățat foarte multe și am descoperit ce fel de persoană sunt, tăria și încrederea de care sunt capabilă. Și știți ce? sunt convinsă că încă mai am multe „bunătăți” ascunse pe care le voi descoperi de-acum înainte.

Scopurile și gandurile pentru anul ce vine le voi scrie mâine, cel  puțin alea care pot fi publicate :)) că nu trebuie să știți voi tot 🙂

Mulțumesc!

La mulți ani!

Alege subiecte mai ușoare

horizontal-930716_640

 

Această propoziție mi-a rămas în minte de la ultimul discurs pe care l-am susținut în cadrul clubului Toastmasters Suceava.

Alege subiecte mai ușoare mi-a sugerat o colegă.

Cred că eu sunt încă la faza în care am nevoie să vorbesc despre toate ale mele, să le înțeleg, să le conștientizez, să le rescriu, să le văd altfel, să le atașez alte sentimente, ale puncte de vedere. De ce fac asta? pentru că am nevoie să vad partea bună din toate experiențele mele negative, ca să nu mai atârne așa de greu la gâtul meu.

Așa că am hotărât să le iau pe rând. După cum văd eu treaba asta, dacă îmi aleg subiecte prea ușoare nu evoluez foarte mult, dacă îmi iau subiecte medii înseamnă că încă mai am de lucrat la ele, eu cu mine. Și credeți-mă, că am și subiecte și întâmplări despre care încă nu mă simt capabilă să vorbesc. Toți avem. Și știți care e frumusețea? Subiectele despre care vă vorbesc sunt deja cele pe care am reușit să le descos rădăcinile din subconștient, și la un moment dat devin ușoare pentru mine. Pentru voi, subiectele mele sunt atât de grele cât puteți voi să vorbiți despre ele.

Sunt pusă acum în situația, atât de des cunoscută mie, când e necesar să aleg dacă vreau să evoluez eu, sau să vorbesc despre lucruri care să vă facă pe voi să vă simțiți la căldurică.

Cred că mă voi alege pe mine, dar de asemenea, voi avea grijă foarte mare la felul cum vorbesc despre ele. Da, cred că asta e soluția.

Vă rog să țineți minte, subiectele pe care voi le resimțiți foarte grele, probabil că acolo e ceva ce pe voi vă doare, nu pe mine, pentru că eu deja pot sa vorbesc despre asta și sunt pe drumul cel bun.

Activitatea mea preferata, sau, cum sa fii fericit muncind

Nu știu cum sunt alții, dar mie-mi place foarte mult ceea ce lucrez. De fapt, imi place foarte mult cam tot ce fac și asta mă face să fiu o persoana fericită.

Astăzi vreau să vă vorbesc doar despre magazinul meu.

El a apărut pe lume după ce i-am spus prietenului meu, pe atunci, că visez să-mi bag mâinile în lut și să las în urma mea ceva ce să admire oamenii.

Așa că el mi-a făcut cunoștință cu primul meu pachet de luturi polimerice. Așa de mult mi-a fost drag să lucrez cu ele că am învățat tot felul de tehnici. Dar  nu m-am oprit acolo, am descoperit și tot felul de materiale, de unelte pe care le folosesc zilnic.

Mă bucură nespus atunci când mă inspiră sentimente de tot felul, când lucrez cu sufletul. De multe ori mi se spune că eu ar trebui să pot să-mi evaluez munca, iar prețul pe care îl pun fiecărui produs să fie cel corect. Dar nu am cum să fac asta, cel mult pot aproxima în funcție de timpul în care am lucrat și de prețul materialelor, dar cât suflet și câtă dăruire există în fiecare piesă pe care o am la vânzare în magazin nu am cum sa apreciez.

La mine la magazin se vând sentimente. La mine la magazin se vând amintiri. La mine la magazin se dăruiesc momente.

În curând voi începe să pun iar poze cu produse pe blog, și linkuri. Mă voi strădui să vă spun câte 1-2 povești ale produselor pe săptămână. Dacă nu reușesc aveți permisiunea de a-mi scrie comentarii în care să mă trageți de urechi 🙂

Care urechi?

Astea 🙂

14855917_10154734105497112_21129324017889181_o

Câteodată am nevoie să-mi reamintesc de niște reguli, așa că le scriu aici

checklist-1622517_640

Știți momentele alea când trecem prin anumite clipe care ne determină să adunăm așa de multă energie negativă încât o scoatem afară prin diverse reacții urâte la adresa celorlalți?

Ei bine aseară mi-am dat seama că de o bucată de vreme eu tot sunt într-o astfel de perioadă și pe lângă faptul că îmi fac rău mie, fac rău și celor din jur.

Ca să nu mai fac asta voi scrie mai jos niște reguli pe care să le recitesc ori de câte ori voi  avea nevoie. Poate reușesc să mi le însușesc și inconștient până la urmă.

  1. Dacă mă afectează ceva foarte mult și mă face să sufăr are legătura cu o sechelă din copilărie. Gândește-te foarte bine cu care și dă-ți seama că nu e chiar așa de negru.
  2. Ceea ce fac ceilalți e o reacție de la ce a fost în viața lor. Fiecare are învățăturile lui de tras de acolo.
  3. Dacă un lucru nu se întâmplă așa cum vreau eu înseamnă ori că e o lecție acolo ori că un lucru mai bun mă așteaptă după colț.
  4. Dacă am de scos energii negative să mă duc să le scot, de asta am sac de box si voi avea si bicicleta, nu să le revărs asupra celorlalti.
  5. Felul cum vorbești despre o problemă poate să o mărească sau poate să o micșoreze. Alege înțelept.
  6. Îți dorești să fii fericit. Câteodată e necesar să renunți.
  7. Privește-te din afară, ieși din propria buclă, s-ar putea să te surprinzi.
  8. Nu lua reactiile celorlalti personal, au si ei provocarile lor, zilele lor bune sau dificile.
  9. Nu are nimeni cum să înțeleagă prin ce trec eu, așa cum nu am eu cum să înțeleg prin ce trec ceilalți.

Mă gândesc încă la felul cum aș putea să reformulez ultimile două ca să nu folosesc cuvântul „nu” în propoziție. După cum am aflat sâmbătă, acesta e un cuvant magic  ce dispare pentru că inconștientul nu-l prelucrează.

Aștept sugestii de la voi din punctul ăsta de vedere.

Operation „shut down”

 

Pentru că au trecut 2 zile și abia acum mă simt capabilă să vorbesc despre asta, să vă povestesc despre „Moldova Umoristică” și despre ce a însemnat ea pentru mine.

E adevărat că poți înțelege nivelul de stres implicat doar dacă treci prin așa ceva. Eu am comparat-o cu nunta noastră când am adus ambele familii din Iași tocmai în Sucevița. Știți că se spune că în săptămâna dinaintea nunții este săptămâna chioară și că dacă treceți peste ea cu bine aveți mari șanse să vă reușească căsnicia. Ei bine, cred că noi am avut parte de a doua săptămână chioară, mai bine spus vreo 3 zile, în care ne-am certat ca chiorii. Eram amândoi conștienți că nu e vina nici unuia dintre noi dar ne descărcam dracușorii pentru că erau destui și pe rând, ba eu, ba el.

Ce a fost interesant a fost să-mi analizez reacțiile corpului. Pentru că de curând am început să fac reiki împreună cu o dragă prietenă, am început să învăț să-mi conștientizez corpul și felul cum acesta funcționează. Ei bine, roboțel. Ăsta e cuvântul. Nivelul de oboseală și stres fiind așa de mare corpul meu a intrat în modul„battery saver” asta însemnând că ce nu a fost nevoie pentru funcționarea efectivă a organismului a fost oprit. Și anume : sentimentele. Nu m-am lăsat să simt nimic pentru că dacă simțeam începeam să urlu, să bocesc, să țip, să îmbrățișez, să pup pe toată lumea și să o iau la fugă spre pat. Atât. De aceea, când am fost chemați în față să primim diplomele de apreciere îmi venea să încep să fac toate cele mai sus enumerate și singurele cuvinte pe care am putut să le scot au fost „iei familia Agape”. Am fost și sunt mândră de ceea ce am reușit să facem împreună, dar nu vreau să mai repet aventura. Dacă va dori cineva îi voi împărtăși din ce știu, dar vreau să mă bucur de viitoarele conferințe.

Ăsta a fost mecanismul meu de apărare ca să pot duce la bun sfârșit ce am început.

Și acum ajung la ceea ce am învățat. Acestea au fost multe:

  • e nevoie să învăț să cer ajutorul, nu știi niciodată de unde poate apărea un om care vrea să ajute, iar intențiile întotdeauna sunt bune
  • dacă eu funcționez cu lucruri clare în viața mea nu înseamnă că toți fac asta. De asemenea lucrurile clare pot fi considerate brutale de unele persoane, de majoritatea de fapt.
  • oricât ai vrea să te organizezi și să te pregătești pentru ce poate apărea neprevăzut, tot vor apărea lucruri neprevăzute
  • e nevoie să învăț să motivez oamenii
  • oricât te străduiești să faci lucrurile cât de bune poți tot vor fi unii care vor spune că ceva ar fi putut fi făcut altfel –  e nevoie să învăț să ignor asta – orice poate fi făcut în n moduri. Fiecare alege cum e mai bine pentru el și cum poate el menaja acea situație.
  • ar fi fost bun un sac de box agățat undeva acolo să îl am la îndemână 😀
  • eu sunt ca un căluț, am privirea orientată către scop. Dacă merg prin magazine nu am răbdare să verific fiecare produs, mă doare capul. Dacă am listă lucrurile sunt simple, rapide, cu satisfacție și final bun. Asta mă cam diferențiază de multe persoane de sex feminin pentru că de obicei așa-s bărbații. Și de aceea a mă aștepta la înțelegere e în zadar.

Au mai fost și altele dar nu le voi mai scrie pentru că e deja textul destul de lung. Cele importante sunt acolo.

În concluzie: a fost bine pentru toată lumea, asta e mulțumitor.

Ce mi-ar fi plăcut ar fi fost să țin minte mai mult din această conferință. La fel ca nunta mea, țin minte doar că a fost. Dar… de asta mergem la Toastmasters… să învățăm.