Uleiuri esentiale – o noua aventura

Voi ce ați face dacă sunteți bolnavi și deja aveți 16 ani de când luați câte un pumn de pastile zilnic?

Eu, pentru că m-am cam săturat, am decis să schimb ceva.

Prima dată am jonglat cu lavanda. Aceasta este o plantă foarte versatilă, în sensul că se poate folosi la foarte multe lucruri, cu foarte multe scopuri, doar că nu pentru trezit. Asta cu siguranță nu face 🙂

Și, pentru că nu mai suportam machiajul și crema care conțineau chimicale, am folosit crema cu lavandă și unt și uleiuri naturale amestecate. M-am simțit foarte bine cu ea. Am băut limonadă cu lavandă și am folosit ulei de lavandă pentru un somn linistit.

Următoarea aventură cu uleiurile a fost când prietena de la care aflasem despre ele, Alexandra, mi-a făcut cadou 20 picaturi de ulei de mentă pentru a ajuta memoria. Atunci simțeam efectele dar nu îmi explicam concret ce se întâmplă. Acum am mai studiat problema și ce pot sa vă spun este ca uleiul esențial de mentă ajunge foarte repede la creier și îl inunda cu oxigen. Dacă pui în cana de ceai sau cafea dimineața e extraordinar. Simți după 2 minute cum se trezește fiecare celulă din corp.

Vă sfătuiesc să nu folosiți orice ulei cu acest scop. Majoritatea uleiurilor de pe piață sunt diluate și conțin și alte substanțe care fac rău organismului. Trebuie să scrie pe sticluță că se folosesc intern.

Următoarea aventură a constat în a-mi face o cremă pentru regenerare pe care să o folosesc la o vânătaie pe care o am pe față și nu mi-a trecut de 2 ani și jumătate, moment când mi-am rupt piciorul și am căzut în toată splendoarea. Când îmi va trece voi publica poze cu evoluția.

Eu fac și dializă. Astăzi am pus cate o picătură pe rinichi dimineață, înainte de ședință. Am ieșit mult mai energică, mai fericită, și fără durere de cap. Ceea ce e un mare plus pentru a-mi continua ziua la fel de activă ca și până acum.

Sunt în perioada de testare, sunt foarte interesată de efectele lor, sunt foarte interesată de multitudinea de utilizări.

Unii veți fi de acord, alții veți fi sceptici, alții veți fi împotrivă. Este dreptul vostru.

Așa cum este dreptul meu să cred, testez, folosesc aceste uleiuri.

 

Craciunul este despre magie: iubire, joaca, naivitate, visuri implinite sau insamantate.

Voi cu ce împodobiți bradul?

Dar sufletele voastre, cu ce le împodibiți?

 

Astăzi am primit cea mai frumoasă lecție, și am primit-o cu brațele deschise:

Crăciunul este despre magie: iubire, joacă, naivitate, visuri împlinite sau însămânțate.

Cum vi se par globulețele de mai jos?

Văzând prin reviste, prin poze tot felul de brazi care mai de care mai speciali si eleganți, frumos decorați mi-am dorit să fac și eu bradul tematic. Astfel că anul ăsta am propus sa umplem bradul doar cu globuri mari, și anul viitor cu blobulețe dintr-astea mici, de care dorea soțul meu.

Am pus noi globurile în brad, și în 10 minute acesta era gata. Iar reacția mea de apoi a fost „Doar atat?”. Așa de repede? nici măcar nu am avut timp sa când 3-4 colinde.

Apoi, soțul meu a pus 2 clopoței mici și mi-a apărut un zâmbet uriaș pe față.

Așa arătau ale mele, iar cel din spate mic e cel pus de soțul meu. Am continuat, fiecare având câte o cutiuță, să ornam fiecare crenguță cu un accesoriu mic. Și atunci mi-am dat seama!

Craciunul, dragii mei, nu este despre cât de perfect arată bradul, sau cât de bune sunt prajiturile, sau cât de curat este în casă, sau cât de „lună” sunt geamurile. Craciunul…. este despre magie, despre visuri, despre dorințe, despre bucuria cea mai naivă și sinceră pe care o aveam cu toții în copilărie. Craciunul este o ocazie extraordinară de a ne reconecta cu acele sentimente, de a ierta și de a ne lăsa iertați, de a ne iubi mai mult și de a iubi mai mult.

Circulă tot felul de mesaje pe internet, de urări, care mai de care mai frumoase. Dar câți dintre noi simțim cu adevărat aceste sentimente, câți dintre noi ne reconectăm cu acel copil din interior care e naiv și încrezător că totul e bine în lume, că oamenii sunt magnifici și că totul înseamnă iubire?

De ce punem presiune pe noi să fim perfecți, să arătăm lumii un tablou extraordinar când interiorul este plin de suferință, neacceptare și încrâncenare? Pe cine ajutăm fiind astfel? La ce ne folosește să adunăm straturile putrede de dezamăgiri, suferințe, greșeli?

Când vom fi capabili să spunem STOP!?

PÂNĂ AICI!

AM AJUNS LA LIMITĂ

și

NU mai vreau!

Vreau să iubesc, să iert, să fiu fericită!

 

Vă las acum cu aceste gânduri, vă invit să va reconectați cu voi, în copilărie, în magie, încredere, iubire și iertare.

Craciun Fericit!

 

Lista pentru 2018

 

A cunoaște înseamnă putere.

Degeaba încerci să dăruiești cunoștințele mai departe daca oamenii nu-s pregătiți să le afle .

Când vor avea nevoie de ele le vor căuta.

Daca încerci să le dai cu forța nu e ajutor, nu e despre a-i ajuta, este despre a arata cate cunoștințe ai tu.

Timpul tau poate fi investit și altfel.

Tu știi cate informații detii și le-ai obtinut lucrând cu tine și trecând prin diverse lucruri dificile.

Dar sunt ale tale. Experiențele.

Focuseaza-te pe creșterea ta, nu pe ajutorul dat celorlalți.

Cine-l apreciază îl va cere. Cine nu, sa fie sănătos.

Tu ești mai importantă.

Lista pentru 2018

 

 

 

De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere

De puține ori am fost pusă în situația în care să nu am ce să răspund sau să nu știu cum să reacționez la o faptă a cuiva sau la o replică. De obicei am cuvintele la mine.

Dar, din când în când, sunt momente dintr-astea.

De curând am cumpărat o casă. În decurs de câteva săptămâni am golit-o ca să nu avem probleme cu hoți sau alte lichele. Apoi, la vreo 2 zile distanță, a intrat cineva în plină noapte, probabil cu speranța că va găsi ceva să fure. Nu s-a întâmplat asta și ce s-a gâdit omul? (mult spus om).

Ia să mă cac eu fix în mijlocul camerei să se vadă că am fost aici.

Și așa a făcut : și-a făcut nevoile fix în mijlocul camerei apoi a sărit înapoi geamul și a plecat mai departe.

Asta e una dintre situațiile când afli, privești și rămâi fără cuvinte pentru că ești conștient că ai de-aface cu un prost ce înclină spre răufăcător și efectiv el mai mult de atât nu poate.

Așa e în lumea asta din jurul nostru, sunt oameni care mai mult de un căcat nu pot lăsa în urma lor.

P.S. Limbajul folosit este cu un scop. Scopul de a înțelege și voi gradul de îngrețoșare care e provocat de aceste situații.

 

Legături – dependențe

Ați depins vreodată de ceva?

sau, poate depindeți încă de cineva??

Să luăm un exemplu simplu: țigara. Câți dintre voi ați fumat vreodată? Câți încă mai fumați?

Știți, deci, ce înseamnă să depindeți de ceva.

De vreo două săptămâni sunt răcită. Am avut așa o răceală de parcă vorbeam dintr-un fund de butoi și tușeam dintr-o hală cu ecou dintr-ală în mai multe profunzimi. Oriunde mergeam eram eu și mormanul de șervețele. Epic.

În salonul unde fac eu dializa de obicei sunt foarte veselă. Am descoperit că dacă ascult muzică atunci când mă deconectează și după pentru o perioadă de 30 minute mă ajută să-mi revin mult mai repede din amețeală. Și așa fac. Când termin dializa, de obicei merg dansând și cântând.

În urmă cu o săptămână răceala s-a agravat foarte tare încât am făcut și febra. Nu mai eram bună de nimic. Mi-a scăzut și tensiunea, am vomitat, eram  legumă.

În momentele alea și un coleg de salon a făcut hipertensiune, s-a agitat și s-a speriat pentru că nu mă mai văzuse pe mine așa rău.

Astăzi, când sunt mult mai bine, am avut o discuție de dimineață:

  • Bună dimineața! Am înviat! am spus eu
  • Bună dimineața! așa îmi place să te văd!
  • Păi învățați de la mine, nu depindeți de mine. Frumos ar fi să-mi ridicați și voi moralul când sunt dărâmată
  • Dar noi de la tine ne luăm energia pozitivă
  • Învățați să v-o faceți singuri, dacă nu o să fiu eu ce-o să faceți?
  • O să fim puțin mai triști.

Dragii mei, avem oameni în jurul nostru cu care ne potrivim ca un puzzle, cu care ne completăm și de care depindem. Are și asta frumusețea ei. Mie-mi place să privesc și să analizez aceste potriviri.

Imaginați-vă doar, cum ar fi, dacă în loc de o piesă de puzzle unde ne potrivim cu doar câteva piese din jur, am fi ca un soare care dăruiește din bunurile lui tuturor celor pe care îi întâlnim?

Ce e sanatatea? ce e boala?

Stăteam de vorbă într-o zi cu o colega Toastmasters din Arad, rădăuțeancă la rădăcini, despre boli și banii pe care-i primesc de la stat anumiți oameni. Era vorba și despre cei care au ajutor social și refuză să lucreze vreo ceva pentru că preferă să ia banuții degeaba și să nu facă nimic. Ăștia sunt clasicii consumatori, veșnic consumatori, pentru că nu produc nimic.

Bun, și în această discuție a apărut o întrebare:

  • Dacă ar fi să renunți la banuții pe care-i iei ca să fii sănătoasă ai face-o?

Din instinct am răspuns că da, normal. Însă mi-am dat seama atunci de un lucru. Eu nu mai țin minte cum e să fiu sănătoasă. Adica sunt fericită că mănânc echilibrat, că am un regim de viață sănătos, că mănânc produse prospete, de la mine din gradină pe cat posibil, că dorm suficient. Dacă a fi sănătos ar însemna să pierd nopțile sau să mănânc haotic sau să fumez (cât mă bucur că m-am lăsat de fumat.. ) sincer nu cred că aș vrea asta.

Am citit mai înainte despre un experiment. Aveți aici linkul https://republica.ro/ura-de-dupa-taste-si-experimentul-marinei-abramovic-femeia-care-s-a-transformat-de-bunavoie-intr-un-obiect

Concluzia principală a lui a fost că dacă îi dai cuiva opțiunea de a face rău și-i iei răspunderea pentru aceasta oamenii sunt înclinați spre lucruri groaznice, având doar moralitatea proprie pentru a-i împiedica. Poate că neavând unele opțiuni m-a ajutat să devin ceea ce sunt azi. Limitele impuse sunt bune dacă nu reușim să ni le impunem singuri.

Boala pe mine m-a învățat multe. Cred sincer că echilibrul l-am învățat astfel, că așa am început să vorbesc despre ceea ce simt și cum, pentru că la început eram foarte interiorizată și că această etapă dura din viața mea m-a repus pe drumul pe care trebuia să-l am.

Și concluzia a fost că sunt fericită așa cum sunt, ăsta e normalul meu.

Dacă s-ar rezuma sănătatea mea la acei banuți aș renunța la ei, dar, asta doar pentru că simt că am dobândit abilitățile necesare mie și mi-am pus în ordine priorități așa cum îmi este potrivit.

Gina out 🙂

Retrospectie 2016

A venit vremea urăturilor, retrospecțiilor și planurilor pentru anul care vine, sau programarea unor țeluri.

clock-64265_640

Pentru mine, anul 2016 a fost plin cu provocări, care de care mai formatoare, le-aș spune eu.

Aici voi trece doar cu liniuță fiecare provocare și cea mai importantă lecție învățată de acolo. Ce aș vrea să rețineți este că dacă nu am învățat din prima acea lecție, am avut și ale oportunități de a pricepe ce a vrut Dumnezeu să mă învețe. Are el un mod insistent de a ne pune față în față cu învățăturile.

  1. Am intrat pe dializă – dacă drumul meu mi-a fost dat să fie pe undeva, voi ajunge pe acolo oricât aș evita sau aș amâna eu lucrurile. Așa că mai bine ar fi să primesc ce apare cu brațele deschise și cu încrederea că e spre binele meu.
  2. Mi-am revenit foarte repede după asta, adică într-o lună m-am repus pe picioare. Puțini pot înțelege despre ce vorbesc aici, dar nu prea vreau să explic. Aici am învățat că nu depinde totul de medici și medicamente, ci ca totul ține de mine. Și că am o matușă extrardinară! 🙂
  3. Mi-am rupt piciorul –  Aici am învățat mai multe și mi-e greu să aleg ce e mai important. Vă voi spune totuși trei. Prima ar fi că nu trebuie ca lucrurile să iasă perfect. Din ce nu iese bine se învață multe. A doua ar fi că deși pot, nu e necesar sa le fac eu pe toate. In asta consta a invata pe ceilalti, a invata sa colaborez. Iar a treia ar fi ca trebuie sa-mi respect timpul meu de odihna si refacere.
  4. Recuperarea piciorului –  Aici abia am învățat ce înseamnă răbdarea, și sunt  convinsă că abia am atins suprafața.
  5. Furtul din casă  –  aici am învățat să iert fără să știu de ce au făcut oamenii ce au făcut. Până atunci aveam nevoie de explicații, dar uneori e bine doar să iertăm, pentru noi, nu pentru ei, întotdeauna pentru noi.
  6. Organizarea conferinței de arie. Vă spuneam de învățături repetate că nu le înțelegem bine din prima, aici e vorba de COLABORARE. A învăța să colaborez. Pentru că ruperea piciorului nu m-a pus în fața acestei învățături suficient de bine. Tot aici am învățat că noi împreună putem muta munții. Te iubesc pui!
  7. Și apoi luna decembrie, când toate parcă s-au așezat. A mai fost nevoie de o ceartă cu vecinul care să mă determine să iau legătura cu oameni de la primărie. Asta a avut ca urmare aflarea faptului că pot deschide oficial magazinul până de Crăciun. Iar restul a fost de poveste.

Îmi dau seama că nu am pus poze aici de la deschidere. Vă invit să-l vedeți. E o căsuță cu bunătăți.

img_2210

Ce simt acum e că toate m-au pregătit pentru această lună cu expoziții, deschidere, evenimente la care am participat la organizare. A fost un an plin, destul de dificil, dar din care ies enorm de câștigată și mulțumită. Am învățat foarte multe și am descoperit ce fel de persoană sunt, tăria și încrederea de care sunt capabilă. Și știți ce? sunt convinsă că încă mai am multe „bunătăți” ascunse pe care le voi descoperi de-acum înainte.

Scopurile și gandurile pentru anul ce vine le voi scrie mâine, cel  puțin alea care pot fi publicate :)) că nu trebuie să știți voi tot 🙂

Mulțumesc!

La mulți ani!

Alege subiecte mai ușoare

horizontal-930716_640

 

Această propoziție mi-a rămas în minte de la ultimul discurs pe care l-am susținut în cadrul clubului Toastmasters Suceava.

Alege subiecte mai ușoare mi-a sugerat o colegă.

Cred că eu sunt încă la faza în care am nevoie să vorbesc despre toate ale mele, să le înțeleg, să le conștientizez, să le rescriu, să le văd altfel, să le atașez alte sentimente, ale puncte de vedere. De ce fac asta? pentru că am nevoie să vad partea bună din toate experiențele mele negative, ca să nu mai atârne așa de greu la gâtul meu.

Așa că am hotărât să le iau pe rând. După cum văd eu treaba asta, dacă îmi aleg subiecte prea ușoare nu evoluez foarte mult, dacă îmi iau subiecte medii înseamnă că încă mai am de lucrat la ele, eu cu mine. Și credeți-mă, că am și subiecte și întâmplări despre care încă nu mă simt capabilă să vorbesc. Toți avem. Și știți care e frumusețea? Subiectele despre care vă vorbesc sunt deja cele pe care am reușit să le descos rădăcinile din subconștient, și la un moment dat devin ușoare pentru mine. Pentru voi, subiectele mele sunt atât de grele cât puteți voi să vorbiți despre ele.

Sunt pusă acum în situația, atât de des cunoscută mie, când e necesar să aleg dacă vreau să evoluez eu, sau să vorbesc despre lucruri care să vă facă pe voi să vă simțiți la căldurică.

Cred că mă voi alege pe mine, dar de asemenea, voi avea grijă foarte mare la felul cum vorbesc despre ele. Da, cred că asta e soluția.

Vă rog să țineți minte, subiectele pe care voi le resimțiți foarte grele, probabil că acolo e ceva ce pe voi vă doare, nu pe mine, pentru că eu deja pot sa vorbesc despre asta și sunt pe drumul cel bun.