urasc sigurantele anti copii 
de la prize, in primul rand, de la unele brichete si ce-or mai fi. in rest e bine, acum e bine a trecut 
zambesc ca fraiera doar cand ma gandesc
saptamana trecuta am terminat-o alaturi de oameni foarte dragi, iar pe asta o voi petrece alaturi de toti, pe rand, incepand cu frate-miu (da da da, ma cheama Agape acu’ da’ tot frate-miu esti ) apoi, de vineri vor mai veni si d-ra de onoare, si prietenii apropiati din Iasi si sambata vom petrece toti, familii prieteni amici, oameni dragi si frumosi toti impreuna. Bine ca doi dintre cei dragi nu stiu daca vor fi alaturi de noi dar eu sper. Totul pus cap la cap, impreuna o sa fie minunat cu bune si rele, cu probleme si rezolvari, sau nu, cu totii…
Stiu ca familia mea nu credea ca o sa ajung aici, o vorba mi-a atarnat greu o perioada cum ca daca esti bolnav, si mai ales cu asa probleme de sanatate cum le am eu, nu o sa te inteleaga nimeni care e sanatos. Eu ma bucur ca sunt exemplul viu al contrariului si sper sa nu fiu exceptia de la regula. Stiu ca si-au facut griji ca am fost singura mult timp, ca am suferit din dragoste ca fraiera, ca mi-a fost greu, ca nu am avut o viata usoara dar m-am ridicat incet si continui sa ma ridic alaturi de Ionut, ne ridicam impreuna spre bine, spre mai bine si mai frumos. Avem incredere ca impreuna putem reusi orice, putem misca muntii daca e nevoie. Si de asta avem nevoie unul de celalalt ca de aer
:):):):)
Nisipul cald si marea rece
Simt cum vor sa ne inece
Cu al lor fior
Nisipul cand si marea rece
Simt cum vor sa ne inece
Cu sange de amor
Simt cum zbor
plutesc
totusi mor
si traiesc
Mihai Boicu-metafora
Mi-am petrecut ziua de ieri suparata pe mine pentru ca am incercat sa ajut acolo unde nu se chema ajutorul meu si m-am ales cu un “ce te freaca grija? “, o replica la care ar fi trebuit sa ma astept pentru ca am mai primit-o. Dar, asa e cand ai incredere in oameni, ti-o iei de mai multe ori. Nici o problema, trebuia sa ma indoiesc de mine ca sa-mi dau seama ca pana la urma intentia a fost buna, pentru un mai bine pentru altii si palme pentru mine, nu ma invat minte niciodata.
Metodele mele de intelegere a celor din jur nu sunt totdeauna placute, uneori sunt invazive si stiu ca e al naibii de urat cand cineva se simte “gol” in fata altuia, iar primul impuls e sa jignesti si sa-l faci pe celalalt sa se retraga. Mai ales cand nici macar tu nu intelegi de ce sau stii dar ti-e rusine si nu esti capabil sa schimbi ceva. Si poate ca vorbesc mult si ce nu trebuie si le intorc pe toate partile chiar daca gresesc in supozitii dar intreb si macar nu vorbesc cu cine nu trebuie, de obicei le pastrez pentru mine. Odata ce eu ma expun si ma simt vulnerabila astept de la altii aceeasi chestie si probabil ca nu ar trebui, aici e greseala mea.
Am aici, in balcon de unde scriu de obicei, un buchet mare cu toti trandafirii primiti la cununia civila, un buchet cu urari si cu aprecieri de la ceilalti. Sunt superbe si ma fac sa zambesc.
Ce nu stiu cei pe care incerc sa-i inteleg este ca in momentul cand vreau sa ajut ma expun si eu, aia e partea mea cea mai de pret pe care o ofer cand cred ca e bine, dar uneori simt cand e putin fortat. Am stiut pe undeva ca e prea mult dar totusi am incercat si evident mi-am luat-o peste bot. Multumesc, n-o sa fac aceeasi greseala de 2 ori, nu cu tine, nu meriti. Asta nu meriti.
Daca stau sa ma gandesc imi dau seama ca de fiecare data cand mi s-a intamplat asta am zis ca nu mai fac, ca ma schimb, ca alung partea asta a mea care ma baga in belele, si pana la urma tot acolo ajung. Probabil inseamna ca n-o pot schimba, ca asta ma face ceea ce sunt eu, ca asta ar insemna sa neg ceea ce ma reprezinta si sa ma transform in ceva ce nu-mi place.
M-au fascinat de multe ori oamenii falsi, oamenii care mint, dar nu am incercat sa-i judec ci sa-i inteleg, sa stiu “de ce” pentru ca vreau sa cred ca toti oamenii sunt buni dar felul cum trec prin viata si incercarile prin care trec ii transforma. Intr-o perioada ma dispera “de ce”-ul pentru ca nu ma intelegeam pe mine si nu stiam de ce reactionez intr-un anumit fel la anumite gesturi sau cuvinte. Iar de cand am inceput-o pe drumul opus m-am eliberat de multe sentimente negative. Am avut nevoie de ajutor, un ajutor pe care l-am primit de la omul care imi va fi alaturi de acum inainte pentru tot restul vietii, multumesc puiu si multumesc pentru ca ma suporti in momentele de neliniste ca si in cele fericite.
Nu-s o persoana careia sa-i placa limitele, usile inchise, sentimentele inhibate sau evitate la nesfarsit. La toate exista o explicatie si ma intriga adevarul chiar de e dureros uneori. Dar, odata inchise le deschid foarte greu si doar daca e musai cazul, doar daca ma simt in siguranta deschizandu-le. Imi amintesc de prima data cand am facut asta si cand am construit prima casuta in care sa ma retrag eu cu mine. Mi-au luat ani sa pot sa ies inapoi, sa pot sa am incredere iar. Poate ca acum daruiesc increderea prea usor, naiva de mine, uite de asta am eu premiul pentru naivitate Diana, anul asta. Poate, doar poate, data viitoare va fi al tau, sa stii ca sper si eu
Cam atat am avut de descarcat azi, evident cred ca trebuie sa mentionez ca nu are legatura cu nunta
multumi celor prezenti la cununia civila, am fost putin cam imprastiata dar sper ca nu am suparat pe nimeni. Si evident ca multumim si celor ce vor fi prezenti mai tarziu trebuia sa incheiem ziua asta frumos
Ma gandesc si compar acum etape din viata, etape prin care probabil trecem fiecare. Bine ca ele sunt putin diferite la barbat si la femeie si in functie de educatie, de aventurile pe care le traim.
La varsta adolescentei suferim din dragoste, speram legandu-ne de mici amanunte, avem impresia ca fara el/ea nu putem trai si astea ne cam mananca mintile o perioada. Dupa asta urmeaza varsta in care incercam sa ne prindem radacinile, dar ne zbatem pentru ca nu stim exact pe unde sa mergem. Ne par ca exista atatea oportunitati si am vrea sa muscam din fiecare cate putin, le-am incerca doar sa nu regretam mai tarziu. Apoi incepem sa ne dam seama ce vrem de la viata, sau ne complacem in ceva ce nu e neaparat pe sufletul nostru dar nu mai credem ca putem mai mult. Cel putin asa le percep eu, etapele.
Ma gandesc ca exista un antidot pentru toata lupta interioara dusa in atati ani, si anume caracterul. Daca de mici am fi lasati sa ni-l cultivam, am fi incurajati spre bine, sa crestem caracteristicile pozitive si sa le intelegem si sa invatam sa le manevram pe cele negative ar fi mult mai bine. Nu e vorba ca nu vom suferi din dragoste dar daca avem cu cine sa vorbim despre asta care sa ne inteleaga si sa ne indrume ar fi mult mai bine. Pe de alta parte, perioadele astea au rolul lor, trebuie sa le simtim pe toate ca sa stim cand “ne jucam” cu cineva si el/ea naivul/a crede ca totul e real.
Eu sper sa pot fi o ancora pentru copilul meu, sa pot asculta fara sa judec, sa am rabdare cand nu vrea sa-si deschida sufletul, sa nu plang cand pe el il doare dar sa inteleg si sa-i explic faptul ca va trece, sa-i pot cultiva ideea ca totul va fi bine, sa pot si sa fiu acolo cand are nevoie de mine.
Azi mi-am dat seama ca eu nu voi fi scutita de nebunia de inaintea nuntii, dar faptul ca majoritatea lucrurilor le-am facut deja ajuta sa-mi dau seama cand reactionez ciudat la anumite chestii chiar de e cu o zi sau doua intarziere. Asa ca dragilor, imi cer scuze de pe acum daca pana la nunta o sa fiu ciudata, stresata, nervoasa, o sa vorbesc in plus sau nu cand trebuie sau nu ce trebuie.
Acum e momentul ala cand sunt inca rationala ) si rad de mine – ras->endorfine->placere->relaxare. Cam asta e logica.
Daca ma prindeti intr-o stare ciudata puteti sa ma atentionati ca nu gandesc, ca-s cum Diana? bleaga, toanta, da da. Daca ma supar o sa-mi treaca, daca ma rastesc imi pare rau, dar probabil in momentul ala o sa incerc sa-mi impun punctul de vedere. Nu e nimic personal… doar shit happens, ignorati daca puteti sau treziti-ma, daca puteti.
Cam asta e declaratia mea de nebunie temporara. stampila, semnatura.
- Daca te porti ca un copil asteapta-te sa fii tratat ca unul
- Daca te porti ca un parinte asteapta-te ca ceilalti sa se poarte ca niste copii
- Daca cineva iti ofera ceva depinde de tine daca accepti sau refuzi
- Daca ridiculizezi asteapta-te sa primesti o replica usturatoare
- Daca jignesti – a se vedea mai sus
- Daca faci o fapta buna asteapta-te sa primesti un zambet
- Daca vrei ceva nu inseamna ca vei primi
- dar daca primesti e posibil sa ai nevoie
si totusi, cand astepti e posibil sa nu primesti de unde vrei tu ci de unde poate sa vina, poate dintr-un loc mai bun, chiar de nu observi lucrul asta.
