Gina Magdici

Am redescoperit andrelele şi aţa roşie şi cea verde cumparate de anul trecut.

două şoseţele ca să le port peste blugii înguşti jos, făcute yin yang cu verde şi roşu, evident

(ştiu că fotografiile nu-s focalizate foarte bine, dar modelul se vede, relativ… )

Un fel de eşarfă, care, dacă mă uit mai bine s-ar asemăna cu o cravată, dar cu moţocei, căte trei . Aveam pe creier nişte piticuţi, nişte modele de hăinuţe şi accesorii pe care nu le văzusem nicăieri, aşa că le-am făcut singură. Şi mai urmează vreo câteva bluze şi tricouri, doar că astea se fac mai greu şi într-un timp mai îndelungat.

Îmi doresc mult mult un copil, şi pentru copilul meu îmi doresc un perete, sau poate chiar o cameră, unde să se bucure de toţi pereţii şi să deseneze, să lipească, să creeze ce vrea el. Şi-mi mai doresc să înveţe şah.

Peste 5 ani textul ăsta sper să aibă altă semnificaţie, sau poate doar verbele la alt timp.

De-o viaţă lumea-mi stâlceşte numele şi la un moment dat devine enervant. Mai ales când se întâmplă ca aceeaşi persoană să facă aceeaşi greşeală de mai multe ori. Asta nu poate să însemne decât că nu contează pentru ea, aşa că probabil că ar trebui să o ignor.

Numele meu complet e Magdici Paula Gina. Am fost strigată şi Măgdici şi Mandici şi Magda şi Georgiana şi oricare nume mai are ca prescurtare cuvântul Gina. Mai nou, de-un an încoace aceeaşi femeie îmi spune Geanina, nu că nu i-aş fi spus că e Gina, i-am spus de mai multe ori, dar s-ar părea că nu contează. Şi sincer nu înţeleg. E numele foarte scurt şi foarte simplu da` nu, că oamenii trebuie să-l întindă şi să-i mai adauge câteva litere.  Citeşte mai mult...

De două zile stau afundată în luturi polimerice toată ziua, probabil că o să pun şi poze cândva, undeva. Probabil că şi aici pentru că m-am săturat de vorbit şi toată energia mea e redirecţionată în alte direcţii… mai reale…

Am două viteze : repede şi deloc, eventual înapoi iar ca să opresc regresul mă uit la filme. Gotta chill, gotta work. stop

Am nevoie de entuziasm.

Trebuie să pun priorităţile-n ordine. 1..2..3..4…etc . stop.

Când eu mă bucur şi-s entuziasmată vreau să spun tuturor, poate că şi ei vor fi fericiţi (sper), mi-e nasol să mă abţin de la aşa ceva. Dar, totuşi contează şi “cum”. Adica dacă eu am spor şi visez înseamnă că vor visa şi ei, unii. ce bine

Când o fac lată, o lăţesc bine… stop. Si sunt alţii care o întind mai departe până face poc. Şi iar stop.  Citeşte mai mult...

La Fierărie pe 23 decembrie. notat

Ca să te pot vedea mai bine …. muhaha

“Băi, tu dacă zici că e bună, atunci e bună. Dacă era şi-o muscă prin cameră tu o vedeai, până la urmă ai văzut doar crăpătura din perete ).” (replica unei prietene)

Am ochii bine formaţi de soacră, am impresia că mi-am greşit chemarea, trebuia să mă fac un inspector de vreo ceva, foloseam ochii pentru chestii constructive

Imagine luată de aici , nu-mi aparţine.

Mi-era lene să îmi fixez ochiu` pe lentilă. (notiţă pentru mine) o să mă muşte de fund cândva….