Am deschis magazinul, maine va arat poze si-n curand o sa-i atasez si un site.
stiu, scriu foarte rar, scuze, dar chiar nu am timp 
Incep azi textul cu o melodie foarte draga mie. Schimbarile in general sunt bune. Cand te obisnuiesti prea bine cu ceva nu cresti, incetezi sa evoluezi, sa inveti ceva nou, si atunci o schimbare e foarte buna, mai ales daca vine ca o adiere, daca vine dorita, din nevoie sau din placere, din iubire.
Dar ce faci atunci cand schimbarile vin mai multe si buluc peste tine, toate tragandu-te in cate o parte si vrand ceva de la tine. Pe de alta parte mai exista si partile vechi care cumva te trag inapoi, sau te mentin pe linia de plutire sa nu te duci. Probabil ca varianta a doua e mai buna. Incerci totusi sa le iei pe rand sa le rezolvi, sa le intelegi si sa le accepti. Le sortezi una cate una pe prioritati si restul le eviti partial ca sa se mai linisteasca de la sine chiar daca stii ca pana nu urli si pana nu descarci ce ai pe suflet nu o sa treaca.
Si te trezesti intr-o dimineata ca asta cu lacrimi in ochi ca pana la urma nici un zid nu poate rezista la nesfarsit, nici un dig nu poate rezista la acumulari nesfarsite de apa si de furtuni.
Si atunci te descarci cum poti, incerci sa-ti dai seama ce si de unde vine, sa le pui in cutiuta lor la loc, unele le mai arunci la gunoi ca-s uzate, pe altele le privesti, la dai un bobarnac, si le pui pe noptiera sa le vezi in fiecare dimineata si sa le mai dai cate una pana te obisnuiesti cu ele si pana termini de descarcat nervii.
Apoi iti faci planul pe ziua ce vine, termini de mancat briosa si de baut cafeaua si mergi la munca.
Avem un final de saptamana satisfacator:
- de luni se apuca firma de renovat spatiul si speram pana vineri sa termine.
- mobila se restaureaza destul de usor si speram sa iasa bine, inca nu am trecut la lacuit si ceruit, suntem la slefuit
- de simtit ma simt bine si sper ca analizele de maine sa iasa mai ok decat pana acum
- avem o zi de Duminica in fata, zi in care o sa ne relaxam si o sa ne bucuram de iarba verde si de dragii nostri nasi si ai lor copilasi
Zi frumoasa si voua si o o saptamana cu noi provocari va doresc.
Am o stare generala de foarte bine, toate par sa se aseze la locul lor dupa cateva zile de haos, griji care au debutat cu panica.
Stiti cum e la inceputul iernii cand nici nu ploua nici nu ninge, e doar ger si vant aiurea de nu-ti vine sa iesi din casa dar vine o zi cand te trezesti dimineata iar afara e asezata o plapuma de zapada imaculata, fara nici o urma de picior de om, poate doar vreo doua labute de pisica ratacite pe zapada. Asa ma simt eu acum, ca si cum as deschide ochii mari si mi-as lipi nasul de fereastra indignata dar zambitoare datorita schimbarii binevenite.
Si… ma intind putin si motai ca o felina increzatoare in viitor
Zilele astea o sa ma joc la tema blogului, odata cu multele evenimente nou cred ca e timpul sa mai fac niste schimbari cum ar fi faptul ca pe site permanent stau in nori )
Asa ca o sa cobor nitel pe pamant, poate o sa o si personalizez in perioadele de sarbatori, ma mai gandesc.
In principiu asta e ideea, daca o sa intrati in timp ce eu ma joc la imagini, culori, texte, sa nu va speriati daca ceva nu e in regula
Inainte de nunta spuneam ca fac o groaza de chestii dupa fericitul eveniment si dupa luna de miere. Am cautat timp de 3 saptamani spatiu pentru magazin/atelier si intr-un final, dintr-o coincidenta, am prins eliberarea spatiului pe care mi-l inchipuiam a fi perfect pentru ce vreau eu sa fac.
Abia astept sa-l decorez dupa cum imi pofteste inima dar inainte de asta trebuie sa rezolv problemele de sanatate care nu-mi dau pace. Venetia si-a pus amprenta asupra ideilor de amenajare, dar nu o sa dau mai multe detalii ca sa nu stric vreo ceva, cred ca sunt putin superstitioasa acum cu toate evenimentele care se intampla in jurul meu si pe care nu le pot menaja. E aiurea cand ai senzatia ca viata te calca in picioare si ca trebuie sa ai incredere in altii sa faca ce e bine pentru tine iar tu sa nu ai posibilitatea de a detine controlul, e al naibii de frustrant.
Cam atat, probabil ca odata ce incep treaba o sa am mai multe idei si poze sa va arat
Luna asta a fost plina cu de toate. A inceput cu ziua copilului, a urmat cununia civila, apoi nunta, apoi Venetia, apoi ziua mea. De-acum in fiecare an luna iunie o sa fie cu aniversari
De cativa ani incoace mi-am propus sa nu mai spun nimanui cand e ziua mea si sa ii las pe fiecare sa-si aminteasca sau nu. Asa nu mai am asteptari si-n plus am surprize. Nu e ca si cum eu as tine minte zilele altora de nastere, am memoria scurta mai ales cand tine de date.
Vroiam sa scriu mai multe dar mintea mea pare ca s-a golit instant dupa nunta. Inainte eram agitata cu de toate, acum sunt prea calma si imi ia ceva timp sa-mi regasesc echilibrul. Ma duc sa-mi gasesc de treaba.
