Gina Magdici

n-am mai fost online perioara asta pentru ca am facut acte si n-am mai reusit sa fac nici o bijuterie.

Dar revin. Apropo, caut pe cineva care sa-mi faca pe subdomeniu un magazin. Daca stiti pe cineva sau puteti voi va rog sa dati un semn.Daca nu ma insel am pus si numarul meu de telefon in pagina despre mine.

Inca mai traiesc, stai linistita Diana.

vreau sa-mi deschid magazin cu bijuterii, probabil ca domeniul asta o sa-l folosesc pentru el insa inca ma gandesc, nu stiu sigur.

am uitat de blog, sa-mi fie rusine, dar asta e, nu mai sunt frustrata, nu mai am despre ce sa scriu, sau stiu ca nu conteaza ce scriu decat pentru foarte putini, asa ca ma dezvolt frumusel pe alte planuri. Ce-i drept, online-ul mi-a folosit foarte mult in ultimii ani, insa a venit vremea sa il imbin, folositor, cu offline-ul.

ne mai auzim, candva.

caut de dimineata pagini web ale fabricilor de textile din Romania si din toate pe care le-am gasit doar 5% aveau pagini web iar din cele 5% doar 2% erau functionale, iar 1% aratau inteligibil iar restul erau pline de reclame. Ma intreb acum cati oameni mai sunt ca mine si cat de mult au de pierdut fabricile din cauza ignorantei.

Am cautat zilele trecute fabrici din afara, ca sa import unele materii prime pentru bijuterii. Fiecare, dar fiecare, avea site web.

Textul avea să se numească platonic, sau supravieţuire, însă totul se reduce la riscuri, iar ca să însumez  am rămas la numitorul lor comun. În realitate sunt două domenii din viaţa fiecăruia care trebuie combinate pentru a fi fericiţi, şi anume cel al banilor şi cel sentimental. Iar pentru ca fiecare dintre ele să evolueze armonios e nevoie ca fiecare să-şi asume anumite riscuri. Cei care nu fac asta supravieţuiesc, material vorbind, iar sentimental nu urcă mai sus de bine, nu se entuziasmează, nu se bucură nu se simt minunat. Totul la ei e mai mult platonic pentru că, deseori, le este frică de suferinţă şi le place cuşca, le place orice are limite bine definite, orice nu scapă de sub control.  Citeşte mai mult...

Pe 14 februarie am prins o zi superbă de făcut poze. Sâmbătă ninsese ca-n poveşti şi mi-a amintit de copilăria mea, când zăpada era aşa de mare încât 200 de metri, cât aveam de mers până la şcoală, îmi părea o veşnicie, dar şi-aşa, era o plăcere să merg prin zăpada ce-mi ajungea mai sus de genunchi. Apoi, duminică, a fost o zi călduţă, cu pomii plini de promoroacă, cu soare minunat de simpatic şi jucăuş. A fost o zi cum nu am mai prins de câţiva ani buni şi bineînţeles că am ieşit la cules de imagini grăitoare. Vă arăt mai departe rezultatele:  Citeşte mai mult...

Pasiune e cuvântul zilei.. mele

Nu ştiu cum, pe unde mă duc, se întâmplă să fie şi târg de nunţi exact în ziua respectivă. Şi adun pliante, apoi ma uit pe paginile lor şi arunc 90% dintre ele. De obicei rămâne unul care îmi atrage privirea şi îmi este de folos. Deci e bine. Până în 2011 am ocazia să găsesc tot ce-mi trebuie, vin singure către mine  Citeşte mai mult...

Am redescoperit andrelele şi aţa roşie şi cea verde cumparate de anul trecut.

două şoseţele ca să le port peste blugii înguşti jos, făcute yin yang cu verde şi roşu, evident

(ştiu că fotografiile nu-s focalizate foarte bine, dar modelul se vede, relativ… )

Un fel de eşarfă, care, dacă mă uit mai bine s-ar asemăna cu o cravată, dar cu moţocei, căte trei . Aveam pe creier nişte piticuţi, nişte modele de hăinuţe şi accesorii pe care nu le văzusem nicăieri, aşa că le-am făcut singură. Şi mai urmează vreo câteva bluze şi tricouri, doar că astea se fac mai greu şi într-un timp mai îndelungat.