Gina Magdici

Textul avea să se numească platonic, sau supravieţuire, însă totul se reduce la riscuri, iar ca să însumez  am rămas la numitorul lor comun. În realitate sunt două domenii din viaţa fiecăruia care trebuie combinate pentru a fi fericiţi, şi anume cel al banilor şi cel sentimental. Iar pentru ca fiecare dintre ele să evolueze armonios e nevoie ca fiecare să-şi asume anumite riscuri. Cei care nu fac asta supravieţuiesc, material vorbind, iar sentimental nu urcă mai sus de bine, nu se entuziasmează, nu se bucură nu se simt minunat. Totul la ei e mai mult platonic pentru că, deseori, le este frică de suferinţă şi le place cuşca, le place orice are limite bine definite, orice nu scapă de sub control.  Citeşte mai mult...

Pe 14 februarie am prins o zi superbă de făcut poze. Sâmbătă ninsese ca-n poveşti şi mi-a amintit de copilăria mea, când zăpada era aşa de mare încât 200 de metri, cât aveam de mers până la şcoală, îmi părea o veşnicie, dar şi-aşa, era o plăcere să merg prin zăpada ce-mi ajungea mai sus de genunchi. Apoi, duminică, a fost o zi călduţă, cu pomii plini de promoroacă, cu soare minunat de simpatic şi jucăuş. A fost o zi cum nu am mai prins de câţiva ani buni şi bineînţeles că am ieşit la cules de imagini grăitoare. Vă arăt mai departe rezultatele:  Citeşte mai mult...

Pasiune e cuvântul zilei.. mele

Nu ştiu cum, pe unde mă duc, se întâmplă să fie şi târg de nunţi exact în ziua respectivă. Şi adun pliante, apoi ma uit pe paginile lor şi arunc 90% dintre ele. De obicei rămâne unul care îmi atrage privirea şi îmi este de folos. Deci e bine. Până în 2011 am ocazia să găsesc tot ce-mi trebuie, vin singure către mine  Citeşte mai mult...

Am redescoperit andrelele şi aţa roşie şi cea verde cumparate de anul trecut.

două şoseţele ca să le port peste blugii înguşti jos, făcute yin yang cu verde şi roşu, evident

(ştiu că fotografiile nu-s focalizate foarte bine, dar modelul se vede, relativ… )

Un fel de eşarfă, care, dacă mă uit mai bine s-ar asemăna cu o cravată, dar cu moţocei, căte trei . Aveam pe creier nişte piticuţi, nişte modele de hăinuţe şi accesorii pe care nu le văzusem nicăieri, aşa că le-am făcut singură. Şi mai urmează vreo câteva bluze şi tricouri, doar că astea se fac mai greu şi într-un timp mai îndelungat.

Îmi doresc mult mult un copil, şi pentru copilul meu îmi doresc un perete, sau poate chiar o cameră, unde să se bucure de toţi pereţii şi să deseneze, să lipească, să creeze ce vrea el. Şi-mi mai doresc să înveţe şah.

Peste 5 ani textul ăsta sper să aibă altă semnificaţie, sau poate doar verbele la alt timp.

Probabil că majoritatea nu aţi auzit de acest nume, sau de aceste cuvinte înşirate unul după celălalt; dar cei care le-aţi auzit ştiţi că este o boală care nu a fost studiată foarte mult, ale căror cauze nu se cunosc, doar se presupun multe.

Suferind de aşa ceva mi-am analizat trăirile şi reacţiile, am studiat felul cum mă simţeam în perioadele când medicina tradiţională dădea rezultate bune, şi când făceam recădere. După câteva aşa etape mi-am dat seama că îmbolnăvirea mea a fost pe fond nervos.  Citeşte mai mult...

De-o viaţă lumea-mi stâlceşte numele şi la un moment dat devine enervant. Mai ales când se întâmplă ca aceeaşi persoană să facă aceeaşi greşeală de mai multe ori. Asta nu poate să însemne decât că nu contează pentru ea, aşa că probabil că ar trebui să o ignor.

Numele meu complet e Magdici Paula Gina. Am fost strigată şi Măgdici şi Mandici şi Magda şi Georgiana şi oricare nume mai are ca prescurtare cuvântul Gina. Mai nou, de-un an încoace aceeaşi femeie îmi spune Geanina, nu că nu i-aş fi spus că e Gina, i-am spus de mai multe ori, dar s-ar părea că nu contează. Şi sincer nu înţeleg. E numele foarte scurt şi foarte simplu da` nu, că oamenii trebuie să-l întindă şi să-i mai adauge câteva litere.  Citeşte mai mult...