care e la ora 12 astazi. M-am trezit si am citit cateva capitole dintr-o carte de afaceri. Si acuma ma intrebam cati oameni mai sunt educati sa gandeasca pentru ei. E clar ca la scoala nu prea te mai invata chestia asta. Putini profesori mai sunt care iti dau in fata un fapt in sine si te determina sa il interpretezi.
Multi sunt invatati sa copie, nu sa aduca propria rezolvare pentru probleme. E vorba aici de coduri personale scrise de parinti si de invatatori. E ok sa le copii, cred, dar pana la un moment dat. In sensul ca nu poti rezolva o problema de cuplu in sensul bun daca tu ai fost invatat inainte doar sa tipi si sa iti impui punctul de vedere. De asemenea problema nu se rezolva daca doar inghiti ce are celalalt de spus si nu se ajunge la un consens. Un loc in care fiecare din persoanele afectate sa obtina cate ceva din ce-si doareau.
Ideea e ca la un moment dat trebuie sa gandesti singur, fara influente din afara, cum e mai bine pentru cei implicati. Si nu poti ajunge la rezultate daca nu asculti si celelalte pareri. Privirea asupra lucrurilor e de cele mai multe ori subiectiva. Nu sunt multi oameni care se pot detasa de problema si care pot gasi solutii obiective.
Sa iau niste exemple:
1. Daca ai parinti bogati care de fiecare data vin si dau mita subventioneaza scoala pentru ca tu sa mergi mai departe si sa ti se stearga prostiile pe care le faci intri intr-un fel intr-un cerc vicios. Stii cat de bine te simteai, protejat si mare pentru ca nimic nu te atinge, pentru ca are cine sa iti rezolve belelele in care intri. Si atunci o sa continui la fel pana cand ori parintii n-or sa mai fie si afacerea lor ramane in mana ta iar tu o duci la faliment, si atunci ar trebui sa inveti ceva semnificativ de acolo. Daca poti. Si a doua chestie care ti se poate intampla, din cate vad eu, si cea putin mai buna, e sa te bage in firma sa inveti sa muncesti. Si sa te duci acolo s-o iei de la zero, de la maturator. Ca sa stii sa respecti si pe omul de serviciu, si pe secretara, si pe toti cei care mai lucreaza in cadrul firmei.
2. Daca parintii tai sunt bogati si te invata de mic care-i treaba cu succesul in viata ai mult mai multe avantaje. Si ar cam fi ceva ideal sa primesti de acasa educatia buna ca sa te poti descurca in viata de unul singur.
3. Daca parintii tai fac parte din clasa medie si sunt genul de oameni care aspira spre mai mult cel putin ai cum sa inveti din actiunile lor, daca ai ocazia, si poti prinde din aer. Si ar fi bine sa ai noroc de niste oameni care sa aiba timp pentru tine, sa vorbeasca cu tine. Nu sa fie genul de oameni care lucreaza foarte mult, cand vin acasa sunt obositi si n-au timp pentru tine. Atunci, o solutie frumoasa ar fi sa te autoeduci, daca ai viziune si intuitie, daca ai dorinta de a face mai multe, de a invata de la orice. Nu-s vorbe spuse-n vant, nici poezia lui Eminescu, “Invata”, nu e fara noima. Eu, personal, tind sa invat mai multe din natura, din oranduirile ei, de la animale si insecte, decat de la oameni. Pentru ca sunt asa de multi, si unici toti, si cu atat de multe fete incat n-ai cum sa ai incredere ca e bine. Desi, se intampla sa iau si de la oameni invataturi, dar doar pe cele pe care mi le dicteaza constiinta ca-s bune.
4. E bine si daca parintii sunt din clasa medie, care aspira spre mai mult, si au timp pentru tine. Si vorbesc cu tine. O sa inveti asa sa ai incredere, sa gasesti solutii, sa crezi ca se poate, sa vrei sa se poata.
5. Si.. daca sunt din clasa medie si nu cer mai mult, se multumesc cu ce au, atunci nu stiu cat de departe se poate ajunge. Mai degraba eu cred ca se merge-n jos. Pentru ca apar noi si noi impozite, ei mai fac un imprumut la banca, fac o ipoteca pe casa, si atunci tu o sa trebuiasca sa iesi din datoriile lor. Asa ca nu e o situatie prea fericita.
6. Ultima varianta pe care o vad eu e sa fie ai tai din clasa de jos. Sa fie genul de persoane care sa astepte totdeauna subventie de la stat. Genul de oameni care asteapta sa le pice din cer, si ei sa se planga tot timpul ca nu li se da, ca nu ii ajuta nimeni. Eu sunt de acord cu ajutorul, dar … nu le dau bani alora de cer pe strada, ori le dau ceva de mancare ori nimic.
Am fost mai demult intr-un sat de langa Iasi unde erau genul de oameni de mai sus, ultimii descrisi. Si ma gandeam, daca tot au atata timp liber, daca le dau seminte sa planteze in pamant nu imi vor arunca cu ele-n cap?
Si asta ma aduce in alt punct, cati dintre noi mai gandim pe termen lung. Cati dintre noi mai suntem care preferam sa “plantam o samanta care sa rodeasca in 3 luni” decat sa “cumparam rodul” cu bani mult mai multi. In ghilimele pentru ca am dat-o in filosofie, in metafore.
Ideea e ca multi, din orice fac sau primesc, asteapta beneficii imediate. Isi pun toata speranta acolo si cand nu reusesc se demoralizeaza. Oh, da, si eu am facut asa, si mi-am dat seama ca gresesc mult.
Imi amintesc cum o ruda de-a mea, cand avea vreo 24 de ani, muncea foarte mult si economisea bani. Traia din putin pentru a putea investi mai tarziu in ceva ce avea sa dea rod bogat. Si, drept dovada, acum are afaceri destul de maricele din care se poate descurca chiar foarte bine. Si inca evolueaza.
La variantele de mai sus, despre oameni, o buna solutie, chiar foarte buna, doar ca ia timp, in functie de fiecare om, este autoeducarea in lumea in care traim. Asta inseamna cunoasterea legilor si situatiilor si folosirea lor in favoarea noastra. Inseamna sa stim ce se intampla, cand se intampla, si la ce ne-ar fi de ajutor. Cel putin eu asa gandesc, nu stiu voi 
Sincer, eu oricum am o banuiala ca treaba cu reincarnarea se intampla, in cazul tuturor, nu numai a lui.