Mar
03
2010
0

feng shui

Scris de Gina în categoria: Fanteziile neuronului |
Feb
01
2010
3

Îmi iese pe ochi, la propriu

Știți vorba din titlu, probabil că ați folosit-o și voi când erați prea nervoși sau solicitați până peste puterile voastre. Ei bine, eu o voi folosi acum nu ca metaforă ci la propriu. Sunt răcită puțin iar câteodată am senzația, fizică, că toată răceala și toți microbii vor să iasă din corpul meu pe ochi.

Iar acum, comparând momentele când remarca o foloseam ca figură de stil și momentul de față îmi dau seama că nu ar trebui să folosesc astfel de cuvinte, la fel ca “durerea din fund”. Unele comparații nu-s spre folosul zilnic, nu fac bine.

Scris de Gina în categoria: Fanteziile neuronului |
Dec
02
2009
5

Fă-te frumoasă!

Câh, propoziția asta nu-mi place. Adica noi, femeile, ne facem frumoase de câte ori ne facem un tratament pentru față, ne machiem, sau ne aranjăm părul etc.

Nu ne facem, noi suntem, doar că ne evidențiem mai bine calitațile folosind produse cosmetice.

Sau, după caz, sunt persoane care devin urâte atunci când se vopsesc prea mult încât sunt bune pentru reclamă la circ.

Scris de Gina în categoria: Fanteziile neuronului |
Nov
27
2009
3

Scrisoare scrijelită-n stâncă

Dragii mei copii,

Vă scriu cu dragoste și îngrijorare de sub cladirile pe care le-ați construit deasupra mea, în ultimii ani din ce în ce mai multe. Înainte reușeam să scriu cu râuri pe creste libere ale munților mei, însă acum le-ați îngrădit și le-ați format cursul pe care îl doriți voi. Ce a mai rămas e doar să scrijelesc în stâncile care mi-au supraviețuit deocamdată neatinse și mărețe.

Scris de Gina în categoria: Fanteziile neuronului |
Nov
25
2009
0

“Viitorul” hârtiei ?

Mă întreb câteodată care e viitorul hârtiei sau dacă are un viitor.

Știu că există dispozitive electronice pentru citit cărți dar parcă tot aș prefera un teanc de foi, să le pot simți, să le pot mirosi cerneala, să fac dragoste cu ele daca asta-mi doresc (figură de stil, nu vă pripiți). În principiu să fie palpabile și nu să emită radiații.

Poate că sunt eu cu mintea-n colțuri când îmi închipui două scene de genul ăsta:

  1. O tipă cu păr lung care stă într-un balansoar în grădină. E dimineață, răcoare, florile emană un miros superb. Cafeaua aburindă cu prăjiturile aferente așteaptă dornice să fie sorbite de ea, care citește dintr-un roman clasic, imprimat pe hârtie.
Scris de Gina în categoria: Fanteziile neuronului |
Nov
06
2009
0

Efemer


Assorted Artists – Chinese Canon

Eu trec, tu treci, ea trece, noi, voi, ei, toți trec. Oricine și orice se trece..

Ochii tăi se perindă peste toate trecând. Case, văi, pomi, păsări, zile, nopți, săptămâni, luni, ani, veacuri. Doar tu rămâi în lumea ta mică privind neschimbat pe fereastră, aceeași fereastră.

Tic.. tic.. tic… tac din când în când. Se trec continuu, și tu, continuu. Mai repede când stai, mai încet când miști dar continuu, ca un ceasornic.

Scris de Gina în categoria: Fanteziile neuronului |
Sep
05
2009
5

La taifas c-o furnică (2)

– Neața furnică.
- Bună să fie.
- Dar nu mai faci baie dimineața asta?
- Păi am făcut deja, în ceașca barbatului tău că s-a trezit mai devreme decât tine. Tu ai lenevit cam mult azi.
- Na, ce să zic, e sâmbătă și la mine..
- Sâmbătă, duminică, luni… e tot aia.
- Nu-i tot aia, oamenii mai și muncesc în timpul săptămânii. Apropo, tu ai un nume? sau continui să-ți spun furnică?
- Da, da, chiar să-mi zici Dali că furnici suntem toate, dar fiecare e diferită.
- Bine Dali, dar să știi că de unde mă aflu eu vă cam văd pe toate la fel, dacă sunteți din aceeași specie.
- Mă deranjează cuvântul “specie” de parcă am fi cine știe ce fel de animale, mai bine folosește cuvantul “familie”, e mai cald.
- Bine, deci aceeași familie de furnici păreți la fel de aici de sus, chiar dacă tu te consideri diferită.
- Dar fiecare dintre noi e (!) diferită. De obicei în funcție de bărbatul pe care-l avem pentru că el aduce cele necesare pentru a ne face frumoase. Dacă folosim produse de bună calitate atunci strălucim mai mult una decât cealaltă. Care e mai norocoasă are si bijuterii micuțe colorate, uite, vezi? (Și-mi arată ceva minuscul cu o nuanță de mov sidefat foarte puternic)
- Iar împreună adunate sunteți ca o mulțime de steluțe strălucitoare colorate de prost gust, fără supărare.
- Mă cam superi, și dacă mă superi nu mai vin mâine la tine. De fapt, dacă iar se trezește devreme bărbatul tău fac baie și plec, nu rămân mai mult.
- Eu îți spun părerea mea, n-ai de ce să te superi. Și tu poți să-mi spui ce vrei și cum vezi tu oamenii, de fapt ieri ai făcut asta de la începutul discuției. Nu m-am supărat, dar dacă nu vrei să vorbim mâine… te las în pace până-ți trece. (morocănoasă îmi întoarce fundul și merge alene spre capătul mesei, am văzut că nu prea se grăbea) Deci pleci sau doar te întinzi? Că nu prea pari să te grăbești…
- Plec! (răspunde nervoasă dar continuă să meargă tot la fel de alene)
- Pleci, pleci, dar nu prea te grăbești. Oamenii când sunt nervoși urlă și trântesc și sigur se grăbesc și merg apăsat. Tu… nu prea.
- Nu-s om (!)
- Na, bine.. te las în pace.. poate vii totuși mâine..
Nu-mi spune nimic, merge la fel de alene, in vreo jumate de oră dispare și apare iar:
- Adevărul e că… eu nu am ce să fac toată ziua iar discuțiile cu tine sunt o activitate plăcută.
- Aha… dar ieri ai vrut să mă lași să cred că doar eu am nevoie de prezența ta.
- Da…
- Și totuși.. azi am eu treabă, așa că oricât ți-ar plăcea discuțiile trebuie să plec eu acum.
- Biiine…

Scris de Gina în categoria: Fanteziile neuronului |

Tema TheBuckmaker.com Restul drepturilor rezervate: Gina Magdici