3 interdicții care mi-au schimbat viata

No Comments

Diverse

Îți spuneam in postarea anterioara cum a inceput, cum m-am simțit când am fost diagnosticata.

O poți citi de aici

La început, după 2 luni de stat în spital când într-un final am primit diagnosticul, eticheta care avea să mă urmeze toată viața, am inceput sa primesc și “reguli” pentru a trai cu aceasta boala. Sau, cel puțin așa credeau, că respectând regulile urma să trăiesc. Eu cred că doar supraviețuiam.

Privind în retrospectiva îmi dau seama că a fost nevoie de prea plin ca eu sa incep schimbarea radicală ce avea să urmeze.

Dar sa vorbim despre reguli. In primul rand, a fost nevoie să mananc fara sare. Asta se intampla pentru că boala fusese descoperită impreuna cu nefrita lupica.

In momentul când stai în cămin, in clasa a 10-a, vrei sa fii parte din grup, sa fii acceptată. Faptul că la masa in loc de murături aveam legume proaspete ( in afara sezonului), sau faptul că nu puteam gusta din fie chipsuri sau pufuleți pentru că instant mă umflam ca un balonas mă făcea să mă simt outsider, neacceptata, diferita, ciudata. Nu aveam atunci cum sa înțeleg că ciudat e bun. Așa că am dat în extrema cealaltă și am făcut ce am vrut eu. Era acceptat pentru că “eram bolnava” și am scăpat așa de multe lucruri și obligații. Vreți să știți și cât lipseam de la școala?? 🙂

Asta m-a dus pe drumul regăsirii de sine. Pentru că am făcut ce am vrut am testat ce mi se potrivește. Până atunci nu știam cine sunt, ce îmi place, la ce sunt bună etc. Inca fac asta 🙂 adică ce vreau eu.

Știți cum e, fara întuneric nu apreciem soarele. Uneori e nevoie de extreme negative pentru a aprecia la adevărata valoare lucrurile pozitive din viața noastră.

O a doua regula care mi-a schimbat viața a fost că nu aveam voie la soare. Si cred că asta e prima regula pe care am incalcat-o. Teoria spune că persoanele cu lupus fac o iritație pe fata in forma de fluture. Eu mă înroșeam puțin mai tare dar nu făceam complicatii, si îmi plăcea grozav sa joc baschet. Așa ca am jucat aproape zilnic intre orele 15-17:30 când începeau orele de meditație, pe care le dormeam. Așa am învățat eu că regulile pot fi și încălcate. Din păcate, am învățat că există și consecințe. Pe atunci făceam recădere la LES cam o data la 6 luni. Eram o persoana foarte timida, introvertita, nu vorbeam decât dacă scotea cineva cuvintele din gura mea cu patentul.

Iar când făceam recădere însemna să iau de la început tratament cu citostatice lunar, tratament cu prednison iar 12 pastile pe zi. Dar continuăm să încalc regula cu soarele. Îmi dau seama că era singurul mod prin care scoteam frustrarile și energia negativă. Bineînțeles, că ce nu scoteam afara întorceam împotriva mea. Că din acest motiv a și apărut lupus. Dar despre asta in alta postare.

Ce am învățat încălcând aceasta regulă? Că părinții mă iubesc in continuare, că frații sunt oricum frați și parcă primeam și mai multă atenție, care, într-un fel, nu o primisem până atunci.

Câteodată oamenii cer de la ceilalți lucruri poate imposibile, de care aparent nu au nevoie, doar ca sa obțină  atenție  pe care o traduc ca fiind iubire. Nu e nimic rău în asta daca conștientizăm de ce are nevoie sufletul nostru. De cele mai multe ori nu ne trebuie bijuterii, cadouri, flori ci ne dorim să știm că persoanele din jur s-au gândit la noi și la ce ne-ar placea. Și asta de multe ori e suficient.

Ei, la mine nu era și am făcut o boala ca sa mi se dea atenție. Asta am știut să fac atunci.

A treia regula care mi-a schimbat viața a fost regimul alimentar. Aici era vorba despre limitarea cantității de carne, in special. Daca a fost ceva ce aveam tot timpul in casa a fost carnea. Tata fiind și vânător și măcelar, ca hobby-uri, întotdeauna, la orice masa, mâncam carne de tot felul. De multe ori nu aveam și legume pe lângă. Așa că, asta m-am învățat în timp, sa mananc echilibrat.

Faptul că luam multe pastile mă forța cumva să mănânc de 3 ori pe zi, iar pentru că aveam limitate proteinele am învățat să am la masa si o leguma și o salata și o bucățică de carne. Am învățat să nu abuzez de ele.

Extrapolând, in timp m-a ajutat sa caut echilibru în mai multe aspecte ale vieții iar asta m-a dus către dezvoltarea personala, către conștientizare, către o transformare fantastica. Nu a fost ușor, că nu degeaba a durat mai bine de 10 ani, însă a meritat!

De multe ori primim provocări pe care nu le înțelegem, primim momente cu scopul de a învăța. Sunt oameni care nu învață, care trăiesc în negare, și rămân blocați. Dar sunt oameni care învață din greșeli, care schimbă viața lor spre bine folosindu-se de aceste provocări.

De asta și pentru aceștia scriu. Daca reuseste și un om să iasă din negare citind blogul meu mă voi bucura extraordinar. Ca in pilda cu fratele plecat de acasă care se întoarce și e iubit mai mult decât fratele rămas acasă.

Exista o alta cale și îmi doresc să o găsiți fiecare pe cea care funcționează pentru voi. Doamne ajuta!

Cum e la început – o poveste despre Lupus Eritematos Sistemic.

1 Comment

Diverse

Îmi doresc de ceva vreme sa am curajul sa impartasesc și de fiecare data ma oprea un pitic in urechea stanga “ce vor spune ei” sau “iar îmi vor plânge de milă” și nu aveam curajul de a mă focusa pe cei care au nevoie de astfel de povesti.

Și anume, aici mă refer la oamenii care au primit diagnosticul LES sau Lupus Eritematos Sistemic.

Așa că dragilor, astăzi am luat decizia de a-mi asuma consecințele și de a mă concentra pe cei care au primit această “sentinta”.

Ce s-a întâmplat când mi  s-a spus că sunt suspecta de LES?

Nu știam de unde sa apuc și încotro sa merg!

E ca o cădere în gol în care nu știi de ce să te prinzi și vezi cum îți fuge pământul de sub picioare.

De ce?

Pentru că e o boala căreia nu i se cunosc cauzele, care e bănuit că ar fi ba genetic, ba de la medicamente, sau că ai fi avut vreo suferință, sau poate pentru că ai fost expus la diferite substanțe. Și așa primești o sentință de cauze necunoscute pe care nu știi de unde sa o iei și cum sa o apuci, pentru care o sa iei un pumn de pastile zilnic, o sa tii regim și îți schimbă viața complet.

Așa că, primii ani după ce am fost etichetata ca “bolnava” fiecare prieten al familiei, sau membru, frați mai veneau cu o soluție, o varianta de tratament. Sunt convinsa ca toate au ajutat cumva, însă la 17 ani sa mergi sa ți se bage ace de 10 cm(acupunctura) sau sa te îndoaie in toate felurile posibile (habar nu am ce-a fost aia dar știu că m-a pus sa beau apa cu argint) sa iei pastile cu pumnul și să tii regim fara sare că te umfli ca un balonaș… Nu mi-a fost ușor.

Dar, asta a fost modul prin care toți din jurul meu, din iubire, au căutat soluții la o problema…. necunoscuta.

Menționez totuși că reflexoterapia și terapia cu bioenergie au fost blânde și mi-au plăcut, chiar m-au ajutat. Despre ele într-un articol viitor.

Împărtășesc asta aici pentru că am încrederea că a ști că mai sunt oameni ca tine, cea etichetata cu LES, îți dă o stare de confort că cineva înțelege.

Alte articole vor mai urma, sunt 17 ani de atunci si sunt multe de povestit.

Daca simți si tu sa impartasesti o poți face fie în comentarii, fie în în mail. Menționez că vor fi moderate comentariile, îmi doresc să creez un loc sigur unde sa putem vorbi despre asta fara judecata, cu multa înțelegere pentru ca  avem suficiente rani.

Așa că te invit, care e povestea ta?

Daca nu inteleg inseamna ca sunt prost/proasta

No Comments

Diverse Personal

 

Fiecare om face asa cum stie mai bine pentru a-si implini o nevoie. Si asta tine de nivelul de constientizare.

Nu faci destul de bine!

Nu faci destul de bine!

Nu faci destul de bine!

Nu faci destul de bine!

Esti prost! nu intelegi! esti prost!

Cat de des auzim aceste cuvinte in jurul nostru si cum ne afecteaza toata viata, odata ce ni le-am asumat.

Daca ni se repeta un cuvant, ni se pune o eticheta, suficient de des, sau daca pur si simplu suntem tratati de cei din jur conform unei etichete, intr-un final ajungem sa ne consideram noi pe noi in felul acela, si sa ne conformam, desi nu este real.

Recomand acest articol http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/etichetele-pot-fi-nocive-chiar-si-atunci-cand-sunt-pozitive-2137917

Cat rau pot face etichetele negative! Si, chiar si cele pozitive pot face rau!

Dragilor, oamenii inteleg lucrurile din jur in functie de nivelul lor de constientizare. Acest nivel de constientizare poate fi crescut prin anumite tehnici. Totodata, nivelul de constientizare este foarte strans legat de inteligenta si maturitatea emotionala.

Oamenii inteleg lucrurile din jurul lor in functie de experientele lor. A intelege si a accepta ca adevarul este doar adevarul tau, ca din alt unghi se poate vedea altfel, ca exista n posibilitati si n solutii, nu neaparat mai bune sau mai rele, tine de nivelul de maturitate emotionala si de nivelul de constientizare.

E un tipar de reactie sa spunem ca atunci cand nu intelegem ceva suntem prosti. E un tipar de reactie sa avem impresia ca toti oamenii sunt rai. E nevoie de constientizare ca FIECARE OM FACE LUCRURILE ASA CUM STIE EL MAI BINE, LA NIVELUL DE CONSTIENTIZARE LA CARE SE AFLA.

Chiar un om care omoara pe cineva, e atat cat a stiut el mai bine sa faca in momentul respectiv. El si-a implinit o nevoie facand asta.

Un om care fura din casele altora face tot ce stie mai bine pentru el si familia lui, chiar daca face rau altor persoane.

Fiecare om face asa cum stie mai bine pentru a-si implini o nevoie. Si asta tine de nivelul de constientizare.

Si nu, nu are nici o legatura cu inteligenta rationala.

De aceea am o rugaminte la voi, daca va dau tarcoale cuvinte ca prost, idiot, nu stiu nimic, ridicol, mutalau, muta, timida, victima etc,  alunga-ti-le pentru ca nu va descriu. Sunt doar tipare de reactie care trebuie constientizate si schimbate. Ele nu definesc cine sunteti voi cu adevarat!

imagine preluata de aici https://mamicaurbana.ro/cel-mai-mare-flash-mob-impotriva-violentei-la-adresa-copiilor-in-scolile-si-gradintele-din-tara-copiii-crescuti-fara-etichete-se-fac-oameni-mari/

Uleiurile esentiale – un alt mod de viata

No Comments

Diverse

Va spuneam într-o postare anterioara despre uleiul thieves.

Continua să mă uimească efectul acestor uleiuri. Am fost răcită o singura data în această iarna, și asta din cauză că nu eram acasă, eram la conferința și nu am avut cum să mă odihnesc.

Însă, și aceea, mi-a trecut folosind uleiurile.

Imediat cum simt vreun semn de răceală îmi fac un ceai cu acest ulei sau îmi amestec în 30 ml miere 4-6 picaturi ulei și 4-6 picături ulei de lămâie și consum cate o linguriță. Este un balsam pentru gat. Până la urmă, și bomboanele tratate termic tot miere și lămâie conțin.

Cu privire la acesta am făcut și un filmuleț. Va invit să-l vizionați, e scurt, doar 4 minute.

Atentie- nu se folosește la copiii sub 6 ani.

Pentru orice întrebare va rog să-mi scrieți, dacă vreți să vă înscrieți in young living va rog sa folositi numărul #13810303

Sănătate va doresc!

Panaway – fericirea sta in lucruri mici

No Comments

Diverse

Știi ziua aia când te-ai trezit cu o durere la mana, sau la picior, undeva, care nu a trecut cu nimic și ți-a stricat toata ziua?

Când sunt obosita, când mă suprasolicit uneori, mă trezesc cu dureri la încheieturi, din cauza bolii Lupus eritematos sistemic, pe care o am de 16 ani. Sunt niste dureri pentru care am cumpărat multe feluri de creme, în speranța că se ameliorează. Daca la mine aproape orice durere trece cu algocalmin, astea nu treceau.

Astăzi, din kitul de la Young Living am luat frumușel uleiul Panaway, l-am pus într-o crema micuța de 30 ml, am amestecat bine și m-am dat la încheieturi. Mă dureau toate pe partea stanga – picior, degete picior, calcai, cot, degete mana, incheietura mana. M-am dat frumușel pe toate, și… Ce sa vad?? După 10 min au început să amorțească, după 20 minute mi-au trecut aproape de tot.

Cine a spus… A spus bine… Fericirea chiar sta in lucruri mici… 🙂

Raceala – silence, i kill You!!

No Comments

Diverse

Prima dată apărea o jena in gat, la amigdale. După 24 ore începe: nas infundat, gât dureros, in doua zile deja sinuzita, antibiotic, stat în casă o săptămâna, scurgeri in continuare din sinusuri 2 săptămâni…. O adevărată aventură.

Asta era povestea mea cu răceala. Era cumplit pentru că de fiecare data luam antibiotic, de fiecare data ținea mai mult decât normal. Era suficient să-mi fie puțin frig la picioare și a doua zi exploda capul meu.

Acum folosesc uleiurile . Am tot fost pe lângă oameni răciți, de sâmbătă până acum. Seara, daca simt că gatul îmi dă semne, sau mă doare capul, sau am vreo stare de început, folosesc uleiul RC pe tălpi, pentru imunitate, și thieves sau tămâie pe gât. Noaptea tămâie sa dorm, ziua thieves.

Și așa nu am răcit până acum, și nici nu am de gând.

Voi cum vă protejați de proverbiala răceală?

Apropo, ați văzut că medicii de familie nu mai fac consultații gratuite ?

 

Iluzii

No Comments

Diverse

Totul în este o iluzie.

Asta a fost concluzia mea după ce am căutat pe google. Interesant este că sunt incredibil de multe site-uri cu teorii ale conspirației. Peste tot am găsit iluzia libertății, iluzia liberului arbitru, iluzii unele peste altele.

La această propoziție : „Totul este o iluzie” reacția soțului meu a fost :

– Și când mă vei găsi cu o blondă în pat tot o iluzie va fi

Nu vă mai spun răspunsul meu că nu e important, dar m-a determinat să mă gândesc. Concluzia a doua a fost că nu e totul o iluzie, însă interpretările noastre și reacțiile noastre la ce se întâmplă și la ceea ce vedem sunt.

Iluziile sunt formate de creierul nostru ca reacție în funcție de experiența noastră de viață și de educație.

Să luăm un exemplu ușor: a da bună ziua.

Eu am crescut la țară. Acolo, am fost învățată să dau bună ziua tuturor pentru că toți se cunosc. Mai apoi, când am mers la cămin, fiind în oraș nu a fost nevoie să fac la fel. Oameni chiar mă priveau foarte ciudat. Închipuiți-vă un țânc căruia geaca îi era mereu prea mare, fesul venea pe ochi și dedesubt se auzea „bună ziua” deși nu îl cunoșteați. I-ați fi răspuns sau l-ați fi privit ciudat?

Ei bine eu am fost aia de câteva ori, apoi am renunțat. Dar aventura nu s-a terminat aici. Fiind la cămin mai mult de 80% din an m-am deprins cu acest obicei. Apoi, când ajungeam acasă trebuia să mă reacomodez. Nu o dată s-a întâmplat să nu salut oameni pe care-i cunoșteau părinții, pentru că eu îi cam uitasem. Și ce credeți că se întâmpla?

– Iar nu ai dat bună ziua profei de română!! Să zici data viitoare!!  nu am crescut o fată needucată!!!

Vedeți voi.. Aici avem de-aface cu două feluri de iluzii. Cea a mea creată de experiență cum că nu e necesar să salut pe toată lumea, cea a mamei sau a celor din sat care considerau că „trebuie” să salut pe toată lumea.

Iluziile sunt create de experiența și educația fiecăruia.

O altă întâmplare care m-a determinat să văd foarte clar diferența de opinii a fost primul meu magazin. Când m-am gândit la conceptul acestuia mai întâi am vrut ca acesta să inspire căldură sufletească, iubire. Unde putem găsi mai multă iubire decât într-un cuib? acolo unde puii pufoși și părinții se adună și dorm. Apoi m-am gândit că aș vrea ca doamnele să vină în magazin, să probeze accesorii, să se privească în oglindă, să se aprecieze și să plece mai încrezătoare în ele de acolo. Așa că numele a devenit „Cuib cu Răsfăț”.

Mai departe, pentru logo, am vrut să denote delicatețe și eleganță. Așa că am rugat pe cineva să-mi deseneze o fluturoaică purtând bijuterii. Așa că mi-a desenat o fluturoaică frumoasă, elegantă, purtând bijuterii și nimic mai mult decât o frunză.

Bun. Am făcut frumos panoul pentru reclamă  cu fluturoaica, „Cuib cu Răsfăț , accesorii și bijuterii” și l-am pus în fața magazinului. Dupa câteva săptămâni a venit proprietarul să îi plătesc chiria. Printre altele mă întreabă:

– Doamnă, la dumneavoastră pot veni și bărbații să se răsfețe?

Și atunci mi s-a aprins un beculeț!!

De asta nu intrase nimeni în magazinul meu în prima lună!!

Ei credeau că la mine vin bărbații pentru masaj cu final fericit.

Ei bine, și aici avem de-aface cu 2 feluri de iluzii total diferite. Una e cea pe care am vrut eu să o creez, și cealaltă creată de bărbații care vedeau doar fluturoaica dezbrăcată.

Aș putea adăuga că iluziile sunt create în funcție de experiență, educație și nevoi.

Iluziile sunt doar ale noastre. Câteodată se întâmplă să coincidă cu ale altor oameni, dar mă îndoiesc că sunt la fel 100%.

Eu susțin că și sentimentele noastre negative sunt iluzii create din automatisme. Ar fi foarte frumos să conștientizăm lucrul ăsta și să renunțăm la ele.

Mai departe vă arăt discursul acesta susținut în cadrul întâlnirilor Toastmasters Suceava, cu tot cu suport video.

Vizionare plăcută!

Câteodată am nevoie să-mi reamintesc de niște reguli, așa că le scriu aici

2 Comments

Diverse Personal

checklist-1622517_640

Știți momentele alea când trecem prin anumite clipe care ne determină să adunăm așa de multă energie negativă încât o scoatem afară prin diverse reacții urâte la adresa celorlalți?

Ei bine aseară mi-am dat seama că de o bucată de vreme eu tot sunt într-o astfel de perioadă și pe lângă faptul că îmi fac rău mie, fac rău și celor din jur.

Ca să nu mai fac asta voi scrie mai jos niște reguli pe care să le recitesc ori de câte ori voi  avea nevoie. Poate reușesc să mi le însușesc și inconștient până la urmă.

  1. Dacă mă afectează ceva foarte mult și mă face să sufăr are legătura cu o sechelă din copilărie. Gândește-te foarte bine cu care și dă-ți seama că nu e chiar așa de negru.
  2. Ceea ce fac ceilalți e o reacție de la ce a fost în viața lor. Fiecare are învățăturile lui de tras de acolo.
  3. Dacă un lucru nu se întâmplă așa cum vreau eu înseamnă ori că e o lecție acolo ori că un lucru mai bun mă așteaptă după colț.
  4. Dacă am de scos energii negative să mă duc să le scot, de asta am sac de box si voi avea si bicicleta, nu să le revărs asupra celorlalti.
  5. Felul cum vorbești despre o problemă poate să o mărească sau poate să o micșoreze. Alege înțelept.
  6. Îți dorești să fii fericit. Câteodată e necesar să renunți.
  7. Privește-te din afară, ieși din propria buclă, s-ar putea să te surprinzi.
  8. Nu lua reactiile celorlalti personal, au si ei provocarile lor, zilele lor bune sau dificile.
  9. Nu are nimeni cum să înțeleagă prin ce trec eu, așa cum nu am eu cum să înțeleg prin ce trec ceilalți.

Mă gândesc încă la felul cum aș putea să reformulez ultimile două ca să nu folosesc cuvântul „nu” în propoziție. După cum am aflat sâmbătă, acesta e un cuvant magic  ce dispare pentru că inconștientul nu-l prelucrează.

Aștept sugestii de la voi din punctul ăsta de vedere.