Ce fel de tutoriale îți sunt cel mai utile?

Pentru că îmi doresc de ceva vreme să încep să fac tutoriale, am creat acest sondaj în care vă rog să bifați care mod de livrare este mai potrivit pentru voi. Personal pot face și filmulete, si fotografii și workshopuri dar îmi doresc sa ajute pe cât mai multe persoane.

linkul este acesta

Pentru că e foarte importantă pentru mine părerea voastră, cei care îl completați veți primi o reducere de 10% la prima cumpărătură de la mine. Așa că vă rog să completați adresa corecta de e-mail.

Vă mulțumesc!

Pentru că suntem români și avem o limbă frumoasă

 

Într-o lume unde limba română nu doar că e scrisă și pronunțată greșit, dar e din ce în ce mai amestecată cu engleza, am făcut această decorațiune ca o reacție la toate urările de sărbători făcute în alte limbi decât a noastră, singura limba în care există cuvântul „dor”.

E vremea să apreciem mai mult ceea ce avem noi, în loc să căutăm continuu în afara țării.

Pentru asta au luat naștere 2 decorațiuni cu poezii romanești.

https://www.facebook.com/JAD-online

 

Iluzii

Totul în este o iluzie.

Asta a fost concluzia mea după ce am căutat pe google. Interesant este că sunt incredibil de multe site-uri cu teorii ale conspirației. Peste tot am găsit iluzia libertății, iluzia liberului arbitru, iluzii unele peste altele.

La această propoziție : „Totul este o iluzie” reacția soțului meu a fost :

– Și când mă vei găsi cu o blondă în pat tot o iluzie va fi

Nu vă mai spun răspunsul meu că nu e important, dar m-a determinat să mă gândesc. Concluzia a doua a fost că nu e totul o iluzie, însă interpretările noastre și reacțiile noastre la ce se întâmplă și la ceea ce vedem sunt.

Iluziile sunt formate de creierul nostru ca reacție în funcție de experiența noastră de viață și de educație.

Să luăm un exemplu ușor: a da bună ziua.

Eu am crescut la țară. Acolo, am fost învățată să dau bună ziua tuturor pentru că toți se cunosc. Mai apoi, când am mers la cămin, fiind în oraș nu a fost nevoie să fac la fel. Oameni chiar mă priveau foarte ciudat. Închipuiți-vă un țânc căruia geaca îi era mereu prea mare, fesul venea pe ochi și dedesubt se auzea „bună ziua” deși nu îl cunoșteați. I-ați fi răspuns sau l-ați fi privit ciudat?

Ei bine eu am fost aia de câteva ori, apoi am renunțat. Dar aventura nu s-a terminat aici. Fiind la cămin mai mult de 80% din an m-am deprins cu acest obicei. Apoi, când ajungeam acasă trebuia să mă reacomodez. Nu o dată s-a întâmplat să nu salut oameni pe care-i cunoșteau părinții, pentru că eu îi cam uitasem. Și ce credeți că se întâmpla?

– Iar nu ai dat bună ziua profei de română!! Să zici data viitoare!!  nu am crescut o fată needucată!!!

Vedeți voi.. Aici avem de-aface cu două feluri de iluzii. Cea a mea creată de experiență cum că nu e necesar să salut pe toată lumea, cea a mamei sau a celor din sat care considerau că „trebuie” să salut pe toată lumea.

Iluziile sunt create de experiența și educația fiecăruia.

O altă întâmplare care m-a determinat să văd foarte clar diferența de opinii a fost primul meu magazin. Când m-am gândit la conceptul acestuia mai întâi am vrut ca acesta să inspire căldură sufletească, iubire. Unde putem găsi mai multă iubire decât într-un cuib? acolo unde puii pufoși și părinții se adună și dorm. Apoi m-am gândit că aș vrea ca doamnele să vină în magazin, să probeze accesorii, să se privească în oglindă, să se aprecieze și să plece mai încrezătoare în ele de acolo. Așa că numele a devenit „Cuib cu Răsfăț”.

Mai departe, pentru logo, am vrut să denote delicatețe și eleganță. Așa că am rugat pe cineva să-mi deseneze o fluturoaică purtând bijuterii. Așa că mi-a desenat o fluturoaică frumoasă, elegantă, purtând bijuterii și nimic mai mult decât o frunză.

Bun. Am făcut frumos panoul pentru reclamă  cu fluturoaica, „Cuib cu Răsfăț , accesorii și bijuterii” și l-am pus în fața magazinului. Dupa câteva săptămâni a venit proprietarul să îi plătesc chiria. Printre altele mă întreabă:

– Doamnă, la dumneavoastră pot veni și bărbații să se răsfețe?

Și atunci mi s-a aprins un beculeț!!

De asta nu intrase nimeni în magazinul meu în prima lună!!

Ei credeau că la mine vin bărbații pentru masaj cu final fericit.

Ei bine, și aici avem de-aface cu 2 feluri de iluzii total diferite. Una e cea pe care am vrut eu să o creez, și cealaltă creată de bărbații care vedeau doar fluturoaica dezbrăcată.

Aș putea adăuga că iluziile sunt create în funcție de experiență, educație și nevoi.

Iluziile sunt doar ale noastre. Câteodată se întâmplă să coincidă cu ale altor oameni, dar mă îndoiesc că sunt la fel 100%.

Eu susțin că și sentimentele noastre negative sunt iluzii create din automatisme. Ar fi foarte frumos să conștientizăm lucrul ăsta și să renunțăm la ele.

Mai departe vă arăt discursul acesta susținut în cadrul întâlnirilor Toastmasters Suceava, cu tot cu suport video.

Vizionare plăcută!

Câteodată am nevoie să-mi reamintesc de niște reguli, așa că le scriu aici

checklist-1622517_640

Știți momentele alea când trecem prin anumite clipe care ne determină să adunăm așa de multă energie negativă încât o scoatem afară prin diverse reacții urâte la adresa celorlalți?

Ei bine aseară mi-am dat seama că de o bucată de vreme eu tot sunt într-o astfel de perioadă și pe lângă faptul că îmi fac rău mie, fac rău și celor din jur.

Ca să nu mai fac asta voi scrie mai jos niște reguli pe care să le recitesc ori de câte ori voi  avea nevoie. Poate reușesc să mi le însușesc și inconștient până la urmă.

  1. Dacă mă afectează ceva foarte mult și mă face să sufăr are legătura cu o sechelă din copilărie. Gândește-te foarte bine cu care și dă-ți seama că nu e chiar așa de negru.
  2. Ceea ce fac ceilalți e o reacție de la ce a fost în viața lor. Fiecare are învățăturile lui de tras de acolo.
  3. Dacă un lucru nu se întâmplă așa cum vreau eu înseamnă ori că e o lecție acolo ori că un lucru mai bun mă așteaptă după colț.
  4. Dacă am de scos energii negative să mă duc să le scot, de asta am sac de box si voi avea si bicicleta, nu să le revărs asupra celorlalti.
  5. Felul cum vorbești despre o problemă poate să o mărească sau poate să o micșoreze. Alege înțelept.
  6. Îți dorești să fii fericit. Câteodată e necesar să renunți.
  7. Privește-te din afară, ieși din propria buclă, s-ar putea să te surprinzi.
  8. Nu lua reactiile celorlalti personal, au si ei provocarile lor, zilele lor bune sau dificile.
  9. Nu are nimeni cum să înțeleagă prin ce trec eu, așa cum nu am eu cum să înțeleg prin ce trec ceilalți.

Mă gândesc încă la felul cum aș putea să reformulez ultimile două ca să nu folosesc cuvântul „nu” în propoziție. După cum am aflat sâmbătă, acesta e un cuvant magic  ce dispare pentru că inconștientul nu-l prelucrează.

Aștept sugestii de la voi din punctul ăsta de vedere.

Calmează-te… cuțu mic

pooch-carriage-1541321_640

Ați observat câteodată oameni în jurul vostru care v-au plimbat printr-un periplu de sentimente, care mai de care mai ciudate pe care nu ați putut să le stăpâniți ?

Ei bine, de cele mai multe ori când se întâmplă asta, este foarte posibil să vă aflați în proximitatea unei persoane care suferă de complexul eroului. Suferă sau îl folosește conștient, depinde de cunoștințele pe care le deține 🙂

Cum funcționează?

Avem în această poveste trei tipuri de personaje care pot oricând trece în alt rol din celelalte două. Acestea sunt eroul, persecutorul și victima. De obicei eroul se cam baga unde nu-i fierbe oala, că vede pe cineva că e atacat sau i se pare că suferă și vine el, marele salvator, să ghici ce!? să salveze!

Atunci victima dă vina pe persecutor pentru toate problemele ei, neasumându-și nimic din ceea ce se întâmplă, eroul devine persecutor pentru persecutor, acesta din urmă luând rolul de victimă la rândul lui. Și atunci se creează un cerc vicios din care se iese foarte greu.

Știu pentru că am crescut într-un astfel de cerc, l-am folosit inconștient multă vreme până când mi-am dat seama cât de mult rău pot face celor din jur cu un astfel de comportament. Am fost o șantajistă emoțională fantastică!! Frate-miu mai mare știe :)) și încă mai am luptele mele uneori, până îmi dau seama ce se întâmplă.

Reacțiile cele mai sănătoase la astfel de comportamente sunt de genul „așa e ea/el”, ignoră și vezi-ți de viață. Dar când asta se întâmplă într-un grup de oameni e puțin dificil să ignori, și vă voi da câteva sfaturi care funcționează pentru mine.

Prima etapă e conștientizarea. Dacă simțiți că vi se ridică tensiunea, că vă vine să strangeți de gât pe cineva, e bine să vă întrebați „de ce?” și „ce vă provoacă?”. E bine să încercați să vă priviți reacțiile de pe un scaun alăturat, figurat vorbind, și să înțelegeți că ceva se întâmplă care nu are legătură neapărat cu dumneavoastră.

Apoi respirați, adânc și conștient de câteva ori, fără să vă provocați amețeală, pentru că și asta se poate întâmpla. Închipuiți-vă că persoana respectivă e ca un pechinez care latră dar nu mușcă, la mine funcționează asta ca o mănușă :)) pentru că mă determină să mă relaxez. Și, pe final, gândiți-vă că felul cum se comportă o persoană nu e responsabilitatea voastră, că e o problemă a ei, și că ține de educația ei de acasă. În nici un caz nu vă sugerez să o provocați atacând-o. În felul acesta deveniți persecutor, ea intră în rolul de victimă și celălalt din triunghi devine erou.

Ce reușiți evitând astfel de cercuri vicioase?

În primul rând nu  vă lăsați șantajați emoțional. Nu veți face lucruri pe care poate mai apoi le veți regreta. Îi determinați pe cei implicați sau care vor să vă implice să își asume responsabilitatea pentru ceea ce fac și spun. Și per total, deveniți o persoană mult mai centrată din punct de vedere al inteligenței emoționale. Așa că felicitări!

Sper că v-a fost de folos, am încercat să nu scriu foarte mult. Vă aștept cu interes în comentarii cu păreri și întrebări.

O zi superbă !

 

 

Folkever 2016 – ediția a VIII-a

Festivalul Folkever e o promisiune pentru mine, o promisiune că muzica de calitate și oamenii sensibili există, că oamenii apreciază tot ce e mai bun în lumea asta.

Folkever are atâția ani cât am și eu de când stau în Rădăuți. Folkever e promisiunea că o dată pe an voi avea 2-3 seri în care să merg la concert, teatru sau poezie și să mă reîncarc cu energie pentru o lungă perioadă de timp.

Anul acesta am remarcat o creștere mare atât a calității publicului cât și a numarului oamenilor prezenți la evenimente.

În prima seară Eugen Toboș și Răzvan Lupu au cântat în Templul Evreiesc din Rădăuți câteva compoziții. Aveți fotografii și câteva filmulețe mai jos.



După această delectare în ritmuri alese am fost la teatru. La Casa de Cultură din Rădăuți au jucat echipa Teatrului de Revistă „Ginta Latina” din Chișinău o piesă muzicală  denumită „Cherchez la famme” inspirată din povestea lui „Ivan Turbincă”. Magnific! Atât am de spus.

 

La finalul piesei, pentru că s-a nimerit să fie și ziua actorului principal din piesă, ne-au cântat câteva melodii. Pe mine m-au impresionat până la lacrimi.

A doua seară a festivalului nu am fost prezentă. Știu doar că a fost o zi plină pentru cei din Siret.

Duminică, în schimb, am mers la ultimul concert din cadrul festivalului. Sala a fost plină cu oameni frumoși. În deschidere a cântat Mihai Boicu, tânărul sucevean nelipsit în fiecare an, la el se vede de fiecare dată evoluția de care personal mă bucur nespus.

După el au intrat în scenă Mircea Rusu și „the band”, care, ca și anul trecut, ne-au plimbat într-un periplu de sentimente.

Ultimul, și poate cel mai așteptat, a fost Mircea Baniciu, veșnic tânăr și veșnic vesel. Mulțumim Maestre!

14


The listserve – una dintre cele mai bune decizii din ultima vreme

quill-175980_640

Dacă ai avea posibilitatea de a vorbi unui numar de 1  milion de oameni, ce le-ai spune?

Asta e întrebarea de la care au pornit cei care au facut site-ul, sau cel/cea care a facut acest site: The listserve

Ce ai de făcut? e foarte simplu!

Îți înscrii adresa de e-mail pe site și vei primi în fiecare zi câte un mail de la cineva care a făcut același lucru ca și tine, iar poate într-o zi vei avea și tu șansa de a trimite un mesaj în toată lumea. 🙂

Mulțumesc lui Sergiu Dan Petru Barbus pentru sugestia de pe facebook. Și acum să vă povestesc de ce e o alegere așa de bună.

Am 3 săptămâni de când primesc câte un mail în fiecare seară. Primele zile nu prea am citit. M-am uitat la titluri, care mi-au părut interesante le-am frunzărit. Nu știam la ce să mă aștept, asta e clar. Dar după o săptămână și ceva, într-una din zile când nu aveam ce face le-am luat de la capăt și le-am citit pe toate pe care le primisem până atunci.

Am găsit în ele întrebări pe care ar fi bine să ni le punem măcar o dată în viață, o poveste a cuiva care nu mănâncă carne dar nu-i plac legumele :), adolescenți dornici să înțeleagă scopul lor în viață. Unii au trimis sugestii, unii povești de viață, alții bucăți de istorie pe care nu le găsești nicăieri.

E ca și cum aș merge la bunicul care mi-ar povesti despre război, cum a fost, ce a făcut, ce a învățat de acolo. Chiar aseara am primit povestea unui om din prima generație de indieni-americani. Încă nu am citit-o, e puțin mai lungă și îmi doresc să o savurez.

Toate povestirile din mailuri sunt pentru mine ca legumele și fructele crescute în grădină, comparativ cu cele forțate care nu au nici un gust. Sunt un deliciu.

Vă invit și pe voi să vă înscrieți.