Gina AgapePe drumul vietii cu privire nevinovata si uneori incruntata…

uite dragă că eu îţi pun linkul pe blogul meu, cu plăcere.

Din păcate, pentru că unii oameni, precum bloggerul din titlu, iubeşte să-şi spele rufele în public mă împinge cumva din spate să povestesc ce s-a întâmplat în Fierarie după ce s-au băut câteva beri. Nu-mi place ce fac şi mi se pare puţin fără folos, pentru mine, însă dacă pe alţii îi ajută să se privească în oglindă atunci so be it.

Aşadar, la un moment dat, Matei  m-a invitat la dans. În primă instanţă am acceptat pentru că era ok, când am început să dansez mi-am dat seama că nu reuşeam să mă mişc în ritm cu el, pesemne că băuse destul încat eu, trează fiind, să nu pot percepe. Aşa că am încercat să mă retrag finuţ în cerc dar m-a tras înapoi, aşa că i-am spus că nu avem cum să dansăm pentru ca nu avem acelaşi ritm, el fiind beat iar eu deloc.

Cu această replică am atras reacţia lui pe blog, aici. Bănui că nici pingback-ul n-o să fie la el pentru că nici comentariul meu nu l-a lăsat, dar nici o problemă, la un simplu search al numelui meu se ajunge foarte uşor aici.

Şi.. am purtat o discuţie. Eu l-am adăugat pe YM iar el mi-a dat accept, nu add, pesemne că se crede foarte important.

Vasăzică:

Gina Magdici: cand am fost nepoliticoasa?
matei_suica: in fierarie … la dans
matei_suica: replica ta nu a fost doar deranjanta, ci nepoliticoasa in opinia tuturor celor care au auzit`o
Gina Magdici: care replica?
matei_suica: cu ritmurile de dans, eu beat, tu nu …
Gina Magdici: nu era adevarat?
matei_suica: nu era potrivita situatiei
Gina Magdici: era adevarata sau nu?
matei_suica: daca vroiam sa vorbim politica, era perfecta
Gina Magdici: daca se numeste impolitete ca ti-am spus in fata adevarul
Gina Magdici: atunci da
Gina Magdici: in genere sunt foarte nepoliticoasa si uracioasa cu toata lumea
matei_suica: da.. sunt multe adevaruri nepoliticoase pe care le pot spune, dar n-au nicio legatura cu situatia, asa ca ma abtin
Gina Magdici: poate ca tu ca barbat poti sa dansezi c-o gagica beata
Gina Magdici: eu nu pot
Gina Magdici: si poate ca am eu niste sechele pe tema asta, dar nu conteaza
matei_suica: am remarcat pe cineva la blogtrip care uitase sa se spele sapt trecuta… dar din moment ce n-am dormit impreuna, m-am ferit sa ii pun adevarul in fata…
Gina Magdici: nici eu nu-ti spuneam nimic daca nu insistai sa dansez
Gina Magdici: in prima instanta am incercat sa ma retrag finut
Gina Magdici: dar m-ai tras inapoi
Gina Magdici: asa ca n-am ezitat
matei_suica: well … sa`i zicem asta e si sa o lasam asa…  eu n-am ce sa-ti fac… tu zici ca eu sunt betiv iar eu te numesc nepoliticoasa.. cum vezi tu rezolvarea situatiei ?
Gina Magdici: nu am zis ca esti betiv
Gina Magdici: am zis ca erai destul de ametit incat sa insisti cand nu era cazul
Gina Magdici: si a dus la situatia de fata
matei_suica: o situatie din care nu vad ce vrei sa iasa…
matei_suica: sa imi cer scuze ca am incercat sa dansez cu tine ?
Gina Magdici: eu nu-mi spal rufe-n public, asa ca as prefera sa nu ti le speli nici tu
Gina Magdici: sau macar sa spui toata povestea
Gina Magdici: ca sa aiba cum altii sa-si faca impresii proprii, nu sa fie influentati de vorbe aiurea
matei_suica: nu stiu cum privesti tu blogul, dar al meu e personal, asa ca prezinta parerea mea, punctul meu de vedere, etc…
matei_suica: eu nu pot sa scriu despre ce credeai tu ca se intampla
Gina Magdici: bine atunci, discutia de aici o sa ajunga pe blogul meu
Gina Magdici: care e personal
matei_suica: mi-ai furat ideea
matei_suica: da … ma rog.. inutil de vorbit despre asta
Gina Magdici: bine, seara frumoasa
matei_suica: prea tarziu … as fi preferat sa nu mai vb despre asta…
Gina Magdici: poti publica si tu discutia, spor

Aş putea să mai spun, mai mult decât trebuie chiar. E un defect al meu să-i spun omului adevărul (din punctul meu de vedere) în faţă. Aşa că dacă nu iubesc aparenţele aşa de mult precum alţii şi nici nu mângâi orgoliile celor care nu-mi par că au de ce se numeşte că sunt nepoliticoasă, atunci aşa să fie.

P.S. Dragă Matei, adevărul doare, pesemne că simţi. Sau poate că fetele din jurul tău te poartă în pat de puf. Eu n-am făcut contract de politeţe cu nimeni. Şi priveşte partea bună, o să ştii de-acum să te fereşti de fete ca mine (care apropo, te intrec în vârsta cu vreo 5 ani, aşa).

N-am crezut ca o sa scriu asa ceva, dar iata ca nu se mai poate  :

nu-mi place ca “revolutia bunului simt”  e a lui Antonescu, ca oricum in prima instanta il votez pe Cernea(o fi el pletos da` nu-i corupt si sigur are idei mai democratice decat restu), dar ce spune, spune bine.

Acesta e un mail primit de curând:

Microbiologul roman VANIA ATUDOREI spune din interior adevarul despre MAFIA INDUSTRIEI FARMACEUTICE si despre MINCIUNA GRIPEI PORCINE

continuare link

Acuma nu ştiu câtă crezare aş putea să acord spuselor de pe site-ul respectiv având în vedere faptul că religia e o altă formă de control şi manipulare (din punctul meu de vedere), probabil că adevărul e undeva la mijloc.

M-am săturat să vă privesc insistent printre zăbrelele televizorului că poate votez şi eu anul ăsta, poate că vreau sa nu mai fiu ignorantă şi să las pe ceilalti să hotărască în locul meu. Şi imi doresc să schimb ceva, îmi doresc să iau propriile decizii în ceea ce priveşte viitorul meu şi atunci vă privesc din când în când cum vă lăfăiţi pe ecranul de 17″ şi aruncaţi vorbe aiurea vrând să păreţi deştepţi. Dar degeaba vreau eu să fac ceva dacă voi faceţi doar circ si leneviţi pe banii noştri. Vă plimbaţi cu benzina statului, conduceţi maşinile statului, staţi în hoteluri din banii statului, adică din banii celor mulţi care au parte de ceva timp de distracţie gratuită. Am tot spus că n-am pe cine să votez şi într-un final îmi daţi dreptate indirect. Măcar de m-ar bucura asta în momentul de faţă, dar nu mă încântă cu nimic. Aş fi preferat să pierd pariul cu Romania.

Nu sunteţi decât nişte animale care stau la pândă.

Şi aş vrea să vă aseman cu felinele cele mai uriaşe care stau prin stufăriş urmărind căprioarele, aşteptând cu privirea ţintită, urechile ciulite şi muşchii încordaţi să rupeţi cu pofta din pradă dar nu pot. Acum aţi devenit doar nişte mâţe rahitice care aşteaptă ca ceilalţi să greşească pentru a-şi încerca norocul.

Personal nu vreau ca Romania să fie condusă de-o mâţă, Romania are nevoie de un leu cu o coloană vertebrală sănătoasă. Aşa că voi privi în partea cealaltă, certurile voastre vor deveni doar zgomot de fundal dintr-o pădure de foioase.

Dar asta nu înainte de a-mi încheia scrisoarea cu un călduros “Să trăiţi bine!”

E un singur răspuns la întrebarea asta şi anume vor să fie iubite, să se simtă iubite şi înţelese, apreciate, iar asta nu doar prin fapte ci şi prin vorbe.

Este o mare diferenţă între bărbaţi şi femei, care-şi spune cuvântul adeseori într-o simplă discuţie, şi anume că femeile vorbesc despre sentimente iar bărbaţii despre fapte. De aici pornesc multe neînţelegeri.

Se spune că bărbaţilor le trebuie sex şi mâncare ca să fie fericiţi. Dacă e sex pentru ei înseamnă că-s iubiţi iar dacă e mâncare înseamnă că cineva se gândeşte la ei şi are grijă să le fie bine. Aş mai adăuga şi faptul că bărbaţii au nevoie şi să fie ascultaţi şi înţeleşi, ca să existe o relaţie strânsă şi asta se poate doar între barbaţi şi femei. Dacă asistaţi la discuţii între barbaţi o să vedeţi că toată decurge cu glume, aluzii, râsete sau nervi. Aşa discută ei cel mai des.

Ei sunt însă foarte firavi,  mai sensibili (cel mai des) decât femeile, dar îşi inhibă adeseori această latură pentru ca ei trebuie să fie bărbaţi, idee indusă din moşi strămoşi, de religie şi orice alte surse, şi nu îşi descoperă latura sensibilă decât în faţa celei/celui  în care au încredere deplină că nu îl vor răni sau ridiculiza.

Şi acum să trec la ce vor femeile şi de ce se exprimă toată povestea în majoritatea cazurilor prin bani sau bunuri materiale.

Ce trebuie neapărat să ştiţi este că bărbaţii se schimbă foarte greu şi chiar  ţin cu dinţii de ale lor bube doar de dragul rezistenţei la schimbare şi a unei oarecare (mai mică sau mai mare) mândrii în timp ce femeile sunt ceva mai puţin rezistente şi se modelează adeseori după bărbaţii lor, lucru care nu le este întotdeauna benefic.

Femeile au nevoie de dragoste, iubire la nivelul mentalului pe care s-o simtă cu fiecare por.  Ele nu pun accentul foarte mult pe fapte ci în primă instanţă e cuvântul. El nu costă bani, nu necesită efort fizic foarte mare însă solicită ceva mult mai preţios pentru ei şi anume să-şi deschidă sufletul, să-şi dezvăluie latura sensibilă şi vulnerabilă, să devină mici în timp ce femeia de lângă ei creşte şi are putere asupra sufletului lor. Chestia asta e groaznic de greu de făcut pentru că aşa ar accepta că nu ei deţin controlul, chiar dacă într-o relaţie nu e vorba despre control ci mai mult despre colaborare, iubire şi înţelegere.

Şi atunci femeia, care se adaptează mai uşor, cere bărbatului ceva ce-i este mult mai uşor să ofere, şi anume bani, lucruri ce se cumpără cu bani, etc. Şi aici bărbaţii ar trebui să recunoască faptul că cel mai uşor le este să facă asta pentru că aşa nu e nevoie de timp să le asculte, nu e nevoie să-şi deschidă sufletul, nu e nevoie să facă nimic din ce le este greu, trebuie doar ceea ce ştiu deja să producă şi anume bani.

Iar pentru că într-un final banii nu reuşesc să le umple lipsurile sentimentale încearcă şi alte variante care aparent le împlinesc şi înseală, că poate sexul le va satisface nevoia cruntă de iubire şi înţelegere, dar nici asta nu se întâmplă.

Şi mai departe, ca un drog, continuă aceeaşi căutare a împlinirii, a înţelegerii însă mereu pe drumul greşit pentru că într-un final banii sau sexul nu vor completa lipsurile femeilor, ele vor avea nevoie în continuare de discuţii, de deschidere, de suflete calde.

Absurditatea, totuşi, constă din faptul că femeile sunt criticate în continuare. În fond ele sunt cele care duc pe umeri o casă, care au grijă de copii, care fac aproape tot ce ţine de înţelegere într-o familie pentru că bărbaţilor le este greu să spună un cuvânt din suflet, pentru ca aşa vor fi vulnerabili. Femeia este criticată că are nevoie să fie înţeleasă, ea renunţă şi cere bani că na, aşa poate le este mai uşor, dar nu, că acum e criticată că e materialistă şi că înşeală.

Femeia se modelează ca să-i fie mai uşor bărbatului şi tot ea este cea care nu face bine. Femeia nu primeşte ce are nevoie şi atunci cere ce i se poate da ca să se simtă înţeleasă macar pentru o clipă şi nici aşa nu-i bine. Femeia se zbate continuu pentru un strop de fericire şi se amăgeşte cu o floare dar nici asta nu-i bine, pentru că bărbatul nu-i vede sensul.

Fiecare priveşte prin propria fereastră nevoile celuilalt, sau prin egocentrism calităţile celuilalt care aduc beneficii propriei persoane şi critică în loc să înţeleagă, pentru că-i mai simplu.

Apoi nu vreţi voi, bărbaţi, ca femeia să vă dea tot şi să nu ceară nimic pentru fericirea ei?

Nimeni n-ar trebui să aibă dreptul sau capacitatea de a ne ridica pe adieri de cântec şi apoi de a ne coborî în străfundurile mizere ale dezamăgirii.

Oamenii care copie frumos nu ar trebui să fie ridicaţi în slăvi. Până şi casetele originale pline de praf au mai multă importanţă decât cd-urile noi formate din dubluri.

Sunt oameni care simt frumos dar au caractere infecte. Şi-i păcat.

Dăunăzi am fost la un magazin să cumpăr carne proaspătă de viţel. Ajunsă acolo am văzut că arăta cam de-o zi, două şi ca e de viţel mai bătrâor aşa… Ea a început că nu, că e foarte bună, că a venit nu-ştiu-care şi le-a apreciat pozitiv carnea, că eu sunt tinerică şi nu cunosc etc. La un moment dat m-am enervat şi i-am zis că tata a tăiat vită şi porc toată viaţa lui (am exagerat, că a taiat doar în ultimii 10 ani, aproximativ) şi că ştiu să fac diferenţa între o carne veche şi una proaspătă, mai ales între cea de viţel de lapte faţă de cea de viţel la 6 luni.

Imediat cucoana a dat-o codită că ea vinde ce primeşte, că na, dacă eu ma pricep ea nu mai zice nimica, dar tot turuia într-una ca ea n-are nici o vină. În fine, ca să cumperi ceva nu prea e bine să te bazezi pe vânzători… asta mi-e cam clar.

A doua întâmplare a fost azi, de dimineaţă aşa. 3 omuleţi au venit sa rebranşeze un calorifer şi să pună 2 aerisitoare. I-am servit cu cafea, vecinul zicea să le dau ş-un rachiu la sfârşit. Dar de unde? ca eu stau cu alcool în casă tot timpul, fix asta e treaba mea. Şi-n plus oamenii ăia bănui că mai aveau şi altele de făcut azi, aşa că nu prea se cuvine ca de la 10 dimineaţa să bea tărie.

Bun, trece povestea asta şi se apropie oamenii de sfârşit cu lucrul. Îi întreb dacă le plătesc ceva sau vine pe factura de la Servicii Comunale, firmă care e responsabilă cu apa din oraş. Omul îmi răspunde că nu vine pe factură, ca e gratuită treaba cu rebranşarea şi pe undeva e logic pentru că urmează să-şi ia bani de la noi în lunile de iarnă. Şi a mai adăugat omul că dacă vreau să le plătesc pot s-o fac pentru că au pus şi aerisitoare, că astea nu-s trecute la rebranşare.

Nu le-am plătit nimic pentru că vreau să vină să verifice dacă merg caloriferele mai întâi să nu plătesc o treabă degeaba sau să astepte bani şi cand verifică instalaţia (s-ar putea să aibă efect invers, o să văd) . Mie-mi pare normal că atata timp cât furnizezi un serviciu să ai grijă să fie şi de bună calitate, dar in Romania e alta metodă: dacă eşti singurul care furnizezi căldură din zonă te doare-n cur dacă e şi de bună calitate.

Mda… aşa au fost învăţaţi dragii noştri români: dacă faci ceva pentru care oricum eşti plătit cu un salar pe lună se cuvine să primeşti şi o mică atenţie.

Acestea fiind zise aştept să văd dacă o să fie şi căldură sau platim de flori de cuc încălzirea.