Gina

sunt chestii pe care le uit. amintiri ce sunt stocate bine in mintea mea si nu ies la iveala decat atunci cand ma gandesc la oamenii care mi-au trecut prin viata. si incerc sa-mi dau seama de mici amanunte, puncte de vedere, reactii.

imi place sa spun cateva cuvinte si sa observ. sa privesc oglinzi mici in altii. frumusetea e ca simt cand e reactie fortata si cand e reala. cand face parte din om. si ma gandesc acum ca nu e tot timpul o frumusete. adica nu e chiar placut sa-ti dai seama ca omul din fata ta reactioneaza fals fata de ceea ce este el ca sa te influenteze pe tine. si totusi poate ca a te influenta pe tine e ceea ce-l face sa fie el. si inca nu stiu daca-mi place.

in ultima vreme imi tot umbla prin ganduri o reactie a mea din trecut. o responsabilitate pe care n-am putut s-o duc si am preferat sa renunt facand un bine considerat de mine pentru altcineva. probabil ca mi-a fost frica. poate ca m-am speriat. poate ca n-am inteles sau n-am vazut. insa toate au un rost.

ma intreb daca e folositor pentru un om sa influenteze pe cei din jur in folosul lui. si cat de benefica e chestia asta si pana cand merge. ca la un moment dat se infunda. ca o chiuveta in care tot intra gunoaie ramase pe fundul farfuriilor. le speli de multe ori, intra gunoaie si la un moment dat e nevoie de o curatare.

probabil ca asa am facut eu si iata ca asa mi se intampla acum. si sincer… nu-mi place. pentru ca nu mai stiu ce e real si ce e fals.

am tendinta uneori sa imping omul spre ceva ce nu-mi place. sa faca ceva ce nu ma incanta. si atunci sa-mi dau seama daca ce ma irita pe mine e important si pentru altii sau nu. poate e o tehnica mai ciudata, dar mi-e in sange, n-am inventat-o eu. ideea e ca atunci cand exista caracter si intr-adevar omului respectiv ii pasa de ceea ce simt eu probabil ca o sa se vada din actiuni. dar nu toti gandesc asa, trebuie sa revizuiesc. ma mai gandesc.

Ai incercat vreodata sa cumperi fericirea?

Ma refer la o clipa in care sa nu te gandesti la ce a fost, la ce va fi. La faptul ca stai cu cineva la masa, care, candva ti-a inselat increderea, la toate rautatile din jurul tau care se-ntampla in fiecare zi, la toti oamenii care au trecut prin viata ta si ti-au lasat un gust amar.

Sa-ti fie mintea la faptul ca fiecare, mai bun sau mai rau, te-a facut sa inveti o lectie.

Eu, acum, stau in balcon, si, desi e frig, sunt racita, ador sa privesc, sa simt ninsoarea. Fulgii minusculi ma determina sa-mi afisez un zambet de copil pe fata. Ascult Valeriu Sterian si am o senzatie neinteleasa de bine. Pur si simplu.

Aseara.. am incercat sa cumpar o clipa de fericire. Am baut 2 beri cu un fost prieten pe care nu l-am mai vazut de vreun an. Am depanat amintiri si, desi am avut certuri candva, ne-am simtit la fel de bine ca la prima intalnire, desi cu alte ganduri. Oamenii se schimba.

Senzatii de genul… noi si restul lumii. Stii cum e sa te simti de parca nimic altceva nu mai conteaza decat ce se discuta la masa ta? Ca ala de la masa de vis-a-vis se uita urat sau cu sete la tine.. nu conteaza..

Intotdeauna am crezut ca toate se intampla cu un scop. Si atunci cand ai mai mare nevoie de ceva, apare. Trebuie doar sa stii sa primesti, sa gusti, sa vezi si sa profiti de fiecare ocazie.

Ca sa intregeasca sentimentul de bine si sa apuc eu sa scriu astazi despre ce s-a intamplat, cand am iesit afara ningea. Am ramas in usa barului uitandu-ma in sus si cu un zambet tamp pe fata . Da.. copilul din mine s-a bucurat din plin de prima ninsoare adevarata de anul asta. Si asa, pana am ajuns la taxiu, a fost ceva de basm

N-as da pentru nimic in lume alea cateva ore de stat in bar si vorbit, si drumul prin ninsoare cand era normal sa radem unul de celalalt si sa ne jucam. O intamplare ca asta imi ridica moralul extraordinar de mult.

P.S. nu fiti perversi, totul e legat de sentiment, nu de fapte, si mi-ati strica amintirea

Mai demult, o persoana , vazand ca nu-mi plac, nu ascult si nu dansez pe ritmul manelelor, mi-a spus ca in momentul cand voi pleca peste hotare o sa-mi fie dragi si poate chiar o sa plang ascultand o “melodie” de genul asta.
Sincer, nu cred. N-am fost plecata si inca nu am de gand, dar, ma cunosc destul de bine din punctul asta de vedere.
As prefera sa ascult un cantec vechi, dintre cele pe aripile carora am crescut. Parca si acum o aud pe Mirabela Dauer alinandu-ma cu versurile din “Dimineti cu ferestre deschise” :
Am dormit o noapte intr-un pat de copil
Si-am visat cum rasar flori de foc pe campii
Iar prin ochi de parinti adunau lacrimi fierbinti
…
Adesea inganam si eu:
Dormeau pe-o frunza doua stele
Ca doua inimi de argint,
Iar eu visam ca ies copile
Ca te sarut, ca te alint…
Dormeau pe-o frunza doua stele
Cand seara-n taina se lasa
Si fiecare dintre ele
Era o lacrima de-a mea…
…
Mi-o aduc aminte cu mult drag pe Madalina Manole cand canta la televizor iar eu stateam nemiscata admirand-o si invatand versurile din “Te-am vazut, mi-ai placut”. Cum ma plimbam cu bunicul pe campii, culegand flori, cantand si invatand deseori cate ceva despre plante sau animale de la el.
Si acum o ascult pe Angela Similea, cand sufar, pentru ca melodia ei “Sa mori de dragoste ranita” ma ajuta enorm sa ma descarc si sa o iau de la capat. Fiecare cantec, intr-adevar “cantec”, ma trimit direct in “butoiul cu melancolie” , pentru ca asa-l numesc, si e butoi
…
Cand vine dimineata
Si zori imi bat in pleoape
Ce cruda e trezirea
Caci tu nu esti aproape
Sunt ca o harpa trista
Uitata intr-o gara
Pe strunele iubirii
Te-astept sa vii diseara
Hai vino iar in gara noastra mica
Priveste-ma sa vezi cat mi-e de frica…
Alinta-ma si da-mi curajul vietii
Saruta-ma s-alungi umbra tristetii…
…
Cum sa nu ma gandesc la tot ce a fost? Cum sa nu ma pandeasca o lacrima in coltul ochiului? Cum sa raman insensibila?
Aveam un prieten care era la fel ca mine, ascultam amandoi adesea muzica folk si veche cum ar fi cele ale Marcelei Saftiuc, ale lui Ducu Berti, Stefan Hrusca, Vasile Seicaru, Valeriu Sterian. Acum, Maria Gheorghiu continua sirul, pentru ca de curand am ascultat-o in concert life si mi-a placut foarte mult. Nu mai spun de cantecul lui Gabriel Cotabita “Domnisoara nu pleca” care a ramas o amintire placuta.
Melodiile lui Catalin Crisan intitulate “Mama” si “Daca pleci” le cantam la concursuri de karaoke pe care le faceam in caminul liceului unde am invatat in gimnaziu. Altele doua, cantate de Malina Olinescu : “Eu cred” si “Mi-e dor de tine” ce mi-au fost prietene in liceu. Cantam noaptea, la geamul unei sali de clasa goala. Afara era liniste, caldut, aproape pustiu si iubeam felul in care-mi rasuna vocea
“Campurile aurii” ale Narcisei Suciu imi rascolesc amintiri calde mereu:
Anunturi bizare si masini urland,
Pavaje si stalpi de beton,
Femei usoare, aerul vibrand,
Reclame-n lumini de neon,
Ziare de seara si calmul perfid,
Cersetorii lipsiti de noroc,
Preturi ce zboara, un carnet de partid
Cantareti, din loc in loc
…
Ascultand ma cuprinde dorul de casa, de a umbla hai-hui prin padure, de a medita la murmurul ploii, vorbele pasarilor, vajaitul vantului.Timp, incotro mergi?
Spre ce meleaguri noi
Grabit alergi?
Cum poti intr-o zi
Sa schimbi in oameni mari
Niste copii?
Azi, in pod pitit
Sta ursuletul carn, el mult iubit
Si, vrei ori nu vrei,
Anii de scoala vad
Se duc si ei….