Alcoolul din oameni

primeart_156

 

Statisticile spun ca noi, ca romani, suntem printre primii 10 cei mai mari consumatori de alcool din lume.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a facut un studiu in 2014, conform caruia Romania a iesit pe locul 5 din 194 de tari. La noi se consuma 15.1 litri de alcool pur pe cap de locuitor intr-un an.

Nu stiu ce parere aveti voi despre asta dar eu ma intreb cateodata cum s-a ajuns aici. De aceea, va rog sa-mi permiteti sa va spun care a fost efectul acestei dependente asupra vietii mele.

In adolescenta imi amintesc foarte clar o discutie. Poate din cauza ca se intampla in fiecare seara :

Tata, hai ca ti-am facut patul si adormi la televizor

(tata, stand in scaun, cu ochii pe jumatate inchisi) Nu, ca nu mi-e somn

Tata, hai sa te bagi in pat

(miscandu-se putin parca sa se dezmeticeasca) Nu merg, ma uit la meci.

Apoi urma un schimb de replici intre mama si tata pe care nu as vrea sa-l redau aici, finalizandu-se cu tata ori in pat, ori in beci, unde tinea vinul.

Aceeasi poveste era in fiecare seara, cel putin in vacante cand eram eu acasa. La prima vedere nu pare cine stie ce, dar tocatura emotionala si faptul ca nu invata nimeni din greseli pentru mine au fost foarte dificile si atarnau greu.

Si totusi, nu a fost dintotdeauna asa. Imi amintesc cu drag serile cand jucam sah la lumina lumanarii, de zilele cand repetam colinde, de diminetile cand ne trezeam devreme ca sa fotografiem rasaritul.. Imi amintesc cu drag zilele cand imi explica ce crengute se curata din copaci, sau cand mergeam in padure dupa ciuperci..

Insa, fratele meu mai mic nu a mai prins aceste zile bune ale lui. El isi aminteste doar certuri.

Singura solutie pe care am gasit-o cand lucrurile au continuat sa degenereze si il recunosteam din ce in ce mai putin a fost sa-l sun dimineata. Pentru ca atunci, intre orele 6 si 8, era singura bucata din zi cand il prindeam cat de cat lucid, cand vorbea coerent. Nu conta ca pana la amiaza uita ce a vorbit cu mine, macar stiam despre el, stiam ca e bine in felul lui.

Ma gandesc, totusi, ca noi am avut noroc. Am avut un tata bun, atat cat a fost. Vecinii mei, insa, nu au aceeasi soarta.

Acum, in Radauti, noi stam in curte comuna cu un bunic de 80 ani. El are doi baieti vitregi. Unul dintre ei e alcoolic. Nevasta acestuia vine deseori si doarme la bunic, impreuna cu cele doua fete ale lor, pentru ca tatal bea si le bate. Din ce stiu eu pensia mosului se cam duce pe alcoolul lui din fiecare zi. Si pentru ca “unde-s doi puterea creste” si mama acestora bea din cand in cand si mai sustrage din banii mosului.

Intr-o vreme, cand nu ne cunostea prea bine, acest fiu ratacitor si abuzator venea la noi in curte de parca ar fi fost la el acasa, facea scandal, tipa, ameninta. L-am vazut o data ridicand mana la batran. Degeaba i-am explicat cu vorba buna ca nu mai este casa lui si sa nu mai vina beat in curte ca nu a inteles pana intr-o seara cand am chemat politia. Doar asa l-am determinat sa stea departe, macar asa stim ca nu ne face probleme si ca intr-un fel, acesti copii, macar ei, sunt protejati in interiorul curtii noastre.

Astfel de oameni s-ar parea ca nu inteleg altfel.

Uneori ma gandesc ca poate nu au fost iubiti destul, sau poate nu stiu ce inseamna iubirea, sau poate ca pur si simplu nu au niste norme morale dupa care sa se ghideze, niste principii. Sau poate ca sunt doar amestecate.  Nu stiu. Mie mi-a fost greu sa vorbesc despre acest subiect, celor care beau probabil le este si mai greu.

As vrea sa va mai povestesc despre sevraj, pentru ca am avut ocazia sa vad cum se manifesta si am ramas destul de marcata.

Cand am fost in spital cu piciorul, o batranica de 92 de ani a fost internata pentru operatie. Prima zi se putea vorbi cu ea, povestea despre nepoti, copii, casa ei, despre cum s-a lovit la picior. Dupa 2 zile timp in care nu a mai avut parte de acel paharel, pentru ca de atat este nevoie sa devii dependent, un paharel de 40 ml in fiecare seara, a inceput sa faca scandal. Protocolul spitalului este sa le lege de pat pe persoanele care intrau in sevraj, pentru ca erau putine infirmiere la prea multi pacienti.

Aceasta batranica s-a dezlegat de vreo 4 ori in fiecare noapte, tipa din 10 in 10 minute. La un moment dat s-a dat jos si mergea in 4 prin salon, riscand fractura deschisa. Dupa asta si-a desfacut pampersul, a imprastiat tot pe tot patul si cand au venit infirmierele, foarte mandra de ea a spus:

Ei, eu am muncit aici, voi ce-ati facut?

Ce mi-a ramas totusi intiparit in minte era dualismul cu care vorbea. Din 10 in 10 minute repeta intr-una aceleasi cuvinte cu o voce duioasa de bunica:

Haaai bunica si ma ajuta, haaaai fie-ti mila de mine, adu un cutit si taie atele astea (fasele cu care era legata de pat)

Si apoi, cand vedea ca nimeni nu o ajuta :

Curva dracului!

Pe infirmiere le zgaria, le musca, le injura. Toate din cauza unui paharel cu alcool. Un paharel luat constant in fiecare seara. De atat e nevoie.

Dupa ce am plecat din spital am inteles ca au tinut-o pe batrana in perfuzii 2 zile ca sa spele organismul sa tina anestezia.  Dupa operatie si-a scos acul de la perfuzie, a imprastiat sange pe tot patul. Groaznic!

A fost foarte dificil pentru mine sa vad  persoane in astfel de situatii.

Asta m-a determinat sa fiu mai atenta la oamenii din jurul meu, la oamenii dragi mie, pentru ca e un pas foarte mic de la a bea de placere la a bea de nevoie.

Imi cer scuze daca am scris despre un subiect prea greu, dar aceasta este realitatea in care traim multi dintre noi si cred ca ar trebui sa facem ceva pentru a preveni asta.

E nevoie macar sa devenim mai constienti, mai atenti la ce bem, cat bem si la cat beau cei de langa noi, si mai important, cu ce ganduri beau. Pentru ca felul cum gandim despre bautura cred ca porneste abuzul si creeaza dependenta.

 

Fotografie luata de aici

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *