Posted by Gina | Posted in Jucarii din lut polimeric | Posted on 20-01-2010
De-o viață lumea-mi stâlcește numele și la un moment dat devine enervant. Mai ales când se întâmplă ca aceeași persoană să facă aceeași greșeală de mai multe ori. Asta nu poate să însemne decât că nu contează pentru ea, așa că probabil că ar trebui să o ignor.
Numele meu complet e Magdici Paula Gina. Am fost strigată și Măgdici și Mandici și Magda și Georgiana și oricare nume mai are ca prescurtare cuvântul Gina. Mai nou, de-un an încoace aceeași femeie îmi spune Geanina, nu că nu i-aș fi spus că e Gina, i-am spus de mai multe ori, dar s-ar părea că nu contează. Și sincer nu înțeleg. E numele foarte scurt și foarte simplu da` nu, că oamenii trebuie să-l întindă și să-i mai adauge câteva litere.
Am momente când mă inundă așa o dorință de a mă duce să-i fac o gaură-n cap cu capătul ascuțit al ciocanului și să-i montez în creier numele Gina. Pentru că există și pentru că-s mândră de el.
Dar… cred că trebuie să o ignor, să nu răspund, poate așa o să bage la cap singură și nu o să aibă nevoie de ajutor.
De două zile stau afundată în luturi polimerice toată ziua, probabil că o să pun și poze cândva, undeva. Probabil că și aici pentru că m-am săturat de vorbit și toată energia mea e redirecționată în alte direcții… mai reale…
Am două viteze : repede și deloc, eventual înapoi iar ca să opresc regresul mă uit la filme. Gotta chill, gotta work. stop
Am nevoie de entuziasm.
Trebuie să pun prioritățile-n ordine. 1..2..3..4…etc . stop.
Când eu mă bucur și-s entuziasmată vreau să spun tuturor, poate că și ei vor fi fericiți (sper), mi-e nasol să mă abțin de la așa ceva. Dar, totuși contează și “cum”. Adica dacă eu am spor și visez înseamnă că vor visa și ei, unii. ce bine
Când o fac lată, o lățesc bine… stop. Si sunt alții care o întind mai departe până face poc. Și iar stop.
Unele greșeli nu pot fi reparate ca să fie frumoase, rămân cicatrici. Poate doar timpul….

















