Gina Magdici

Probabil că majoritatea nu aţi auzit de acest nume, sau de aceste cuvinte înşirate unul după celălalt; dar cei care le-aţi auzit ştiţi că este o boală care nu a fost studiată foarte mult, ale căror cauze nu se cunosc, doar se presupun multe.

Suferind de aşa ceva mi-am analizat trăirile şi reacţiile, am studiat felul cum mă simţeam în perioadele când medicina tradiţională dădea rezultate bune, şi când făceam recădere. După câteva aşa etape mi-am dat seama că îmbolnăvirea mea a fost pe fond nervos.

De felul meu sunt foarte deschisă, îmi place să mă exteriorizez, să vorbesc cu oamenii, să discut despre sentimentele mele, şi, logic este că dacă nu fac toate astea îmi fac rău. Mă automutilez, cum îmi place mie să spun ca să mă împiedic singură să acţionez in vreun mod greşit. Iar suferinţa şi stresul in doze mari, alimentat de factori exteriori şi completat de automutilare au determinat naşterea acestei boli. Dându-mi seama de aceste lucruri am început autoeducarea în scopul de a înlătura motivele bolii şi de atunci îmi este bine şi merg înspre foarte bine.

Teoria mea este că fiecare om care este diagnosticat cu aşa o boală ar trebui să se autoanalizeze la rece şi să-şi dea seama ce face greşit în scopul de a-i fi bine, pentru că cei cu lupus, din care fac parte, nu se dezvoltă personal aşa cum au nevoie ei ca personalităţi individuale. Aşa că dragilor, care din greşeală aţi ajuns aici căutând informaţii despre lupus, vă doresc mult succes, dacă nu consideraţi că am vorbit degeaba.