Am pe creier trei piticuți. De fapt unul e împrumutat, ceilalți sunt veritabili procreați, crescuți și educați de creierul meu.
Primul și cel mai glasuitor până acum e o rochie pe care o vreau, sau în genul căreia vreau una, purtabilă. Și că tot mi-am cumpărat mașina de cusut s-ar putea să înceapă să graiască foarte repede, dar asta e din alt film. În Suceava în mall e o gagică care vinde flori pe partea dreaptă imediat după ce intri. Respectiva are un manechin pe care stă prototipul piticului meu, și anume o rochie de zână a pădurilor făcută din liane, verde, cu frunze și flori, ce mai… e de vis, de visul meu, pardon 
Al doilea pitic, mai mic de felul lui dar de curând a început să crească într-o zi cât alții în șapte, sunt buburuzele. De Craciun am primit cadou jucării – adica lut polimeric și accesorii și am început să creez buburuze mai mari, mai mici, cerceluși, inelușe, pandantive de tot felul.
Iar ca orice doi pitici care se aseamănă, bineînțeles că se iubesc și merg bine împreună.
Al treilea piticuț sunt niște șosețele pentru degetuțe care au desenate fețe zâmbitoare, floricele și iar fețe zâmbitoare și iar floricele pe fiecare deget. Că tot îmi desenam eu degetele de la picioare vara când mergeam cu mașina și le ridicam pe bord. Acum le am și mai vesele Acest din urmă dar nu ultimul, cine știe ce mai urmează, e cel împrumutat, e cel mai vesel și cel mai jucăuș din familie pentru că de câte ori le vede oricine zambește. E un copiluț mic, iar ca orice copil cuminte, e iubit de toată lumea
Și mai departe un cântecel
Doi Pitici
Asculta mai multe audio Muzica
