Scrisoare scrijelită-n stâncă

3

Posted by Gina | Posted in Fanteziile neuronului | Posted on 27-11-2009

Dragii mei copii,

Vă scriu cu dragoste și îngrijorare de sub cladirile pe care le-ați construit deasupra mea, în ultimii ani din ce în ce mai multe. Înainte reușeam să scriu cu râuri pe creste libere ale munților mei, însă acum le-ați îngrădit și le-ați format cursul pe care îl doriți voi. Ce a mai rămas e doar să scrijelesc în stâncile care mi-au supraviețuit deocamdată neatinse și mărețe.

Vreau să trag un semnal de alarmă, și vă rog mult să nu mă ignorați. Așa cum voi aveți nevoie de oxigen, apă și mâncare pentru a trăi, așa am nevoie și eu de unele lucruri. Dioxidul de carbon mă intoxică, mă sufocă, mă încălzeste mult prea mult și simt că mi se apropie sfârșitul. Parcă sunt băgat într-o pungă uriașă care se micșorează din ce în ce mai tare și-mi fură seva vieții.

V-ați întrebat vreodată dacă sunt etern? Eu vă sunt casă. Ca orice locuință am nevoie de întreținere, nu dețin resurse nesfârșite. Chimicalele pe care le folosiți pentru creșterea plantelor mă rănesc. Hrana necesară lor o pot regenera dar am nevoie de timp. Oh… cât de grăbiți și de hapsâni ați devenit. Am înțeles că aveți nevoie de fabrici, v-am lăsat să le construiți fără să intervin cu vreun cutremur; dar gândiți-vă și la arderile pe care acestea le provoacă și încercați să le compensați având grijă de plantele verzi pe care le întrețin cu drag.

Știți că mă răniți cu veșnicile gunoaie pe care le lăsați cu nepasare să-mi intre-n piele? Măcar de m-ar ajuta sa regenerez substanțele nutritive de care aveți așa mare nevoie dar majoritatea mă dor și mă îmbolnăvesc.

Eu vă iubesc așa cum v-am iubit mereu, însă dacă voi nu aveți grijă de mine și nu echilibrați balanța dintre dioxidul de carbon și oxigen la un moment dat s-ar putea să nu mai rezist și să trebuiască să distrug o bună parte din ceea ce ați creat voi topindu-mi calotele polare pentru ca-ntr-un final să putem conviețui.Vă rog să vă gândiți bine înainte de a continua să ma distrugeți, și opriți-vă.

Cu sinceritate și afecțiune,
al vostru cadru de susținere,

Pământul.

Comments (3)

[...] Continuarea articolului o puteți citi aici. [...]

Iubito, drăguț mesajul Pămmântului dar dacă ar fi să fie după bunul simț al oamenilor…ar muri cu tot cu noi!
Totuși acest mesaj ar putea măcar să îi conștientizeze pe unii (ăia puținii care mai pot fi conștientizați) care cred că pot consuma, strica si murdări fără ca ceea ce fac ei să aibă efect asupra bunăstării tuturor, chiar și a lor…

:) Multumesc Diana.