Mă întreb câteodată care e viitorul hârtiei sau dacă are un viitor.
Știu că există dispozitive electronice pentru citit cărți dar parcă tot aș prefera un teanc de foi, să le pot simți, să le pot mirosi cerneala, să fac dragoste cu ele daca asta-mi doresc (figură de stil, nu vă pripiți). În principiu să fie palpabile și nu să emită radiații.
Poate că sunt eu cu mintea-n colțuri când îmi închipui două scene de genul ăsta:
- O tipă cu păr lung care stă într-un balansoar în grădină. E dimineață, răcoare, florile emană un miros superb. Cafeaua aburindă cu prăjiturile aferente așteaptă dornice să fie sorbite de ea, care citește dintr-un roman clasic, imprimat pe hârtie.
- O altă tipă, nespălată de-o luna, cu aceeași cafea dar și țigară stând langă calculatorul mare din casa plină de fum cu ochii bulbucați în monitor citind ziare online.
Sau poate că nu-s, doar am o imaginație bogată.
Și totuși, dacă în viitor nu se va mai publica pe hârtie ci vor fi majoritatea digitale, de ce tăierile de copaci nu se termină, chiar mai tare se întețesc.
hapsân se numește.
