Gina AgapePe drumul vietii cu privire nevinovata si uneori incruntata…

Azi n-a mai sunat ceasul… Două raze năstruşnice te îmbie să priveşti afară. Te ridici agale iar printre gene îţi pare că lumea renaşte din propria cenuşă şi e mai frumoasă şi mai curată decât ai văzut-o vreodată.

Răsari şi străluceşte, e duminică

Imaginea asta ilustrează cel mai bine, din cele făcute până acum, de ce-mi doresc o casă, cum să fie ea şi zona de amplasare. Şi acum să vă explic:

- de ce – pentru că aş fi mai liniştită. Iar în imagine e linişte, e aproape ora adormirii.

- Casa să fie nouă, cu toate de trebuinţă în ea iar stilul să fie retro – a se observa hornul

- Amplasarea cât mai aerisită, cu grădină cat de mare se poate încât următorul vecin să meargă cel puţin 30 minute până ajunge la mine, nu de alta dar să am timp să mă trezesc de la telefonul cu care mă anunţă că vine până ajunge.

- Cei care vor să mă viziteze să facă bine să întrebe înainte dacă sunt acasă nu să urmărească dacă am lumina deschisă la baie şi să ţopăie imediat la uşă. Şi vor întreba pentru că altfel pierd timpul degeaba până la mine .

Ceaţa coboară încet spre cătun, soarele colorează cerul în nenumărate nuanţe iar tu admiri şi simţi cum pacea interioară creşte iar somnul te îmbie.

noapte bună.

Eu zâmbesc în poza asta, click-uiţi pe ea şi-o să vedeţi . E o adevărată aventură să şezi p-un capăt de drum, să admiri văzduhul,

să simţi tăria aerului de toamnă şi liniştea ce se coboară printre copacii din depărtare.

Un piţiponc şi un puşti, bănui frate sau văr purtau ochelari de soare. Puştiul mic avea cel mult 12 ani dar mergea de parcă era vedetă iar în jurul lui camere foto şi video (din punctul meu de vedere doar ca expoziţie, nu în funcţiune). Piţiponcul cocalar mare îi dădu un sfat:

- Vezi mă Goguţă că tu tre să înveţi bine, nu ca mine că am plecat în Italia. Mai bine făceam facultate înainte.

Deci există şi piţiponci aparent înguşti la minte care mai şi gândesc chiar dacă facultatea e puţin supraevaluată, cel puţin la noi. Super!

Dăunăzi am fost la un magazin să cumpăr carne proaspătă de viţel. Ajunsă acolo am văzut că arăta cam de-o zi, două şi ca e de viţel mai bătrâor aşa… Ea a început că nu, că e foarte bună, că a venit nu-ştiu-care şi le-a apreciat pozitiv carnea, că eu sunt tinerică şi nu cunosc etc. La un moment dat m-am enervat şi i-am zis că tata a tăiat vită şi porc toată viaţa lui (am exagerat, că a taiat doar în ultimii 10 ani, aproximativ) şi că ştiu să fac diferenţa între o carne veche şi una proaspătă, mai ales între cea de viţel de lapte faţă de cea de viţel la 6 luni.

Imediat cucoana a dat-o codită că ea vinde ce primeşte, că na, dacă eu ma pricep ea nu mai zice nimica, dar tot turuia într-una ca ea n-are nici o vină. În fine, ca să cumperi ceva nu prea e bine să te bazezi pe vânzători… asta mi-e cam clar.

A doua întâmplare a fost azi, de dimineaţă aşa. 3 omuleţi au venit sa rebranşeze un calorifer şi să pună 2 aerisitoare. I-am servit cu cafea, vecinul zicea să le dau ş-un rachiu la sfârşit. Dar de unde? ca eu stau cu alcool în casă tot timpul, fix asta e treaba mea. Şi-n plus oamenii ăia bănui că mai aveau şi altele de făcut azi, aşa că nu prea se cuvine ca de la 10 dimineaţa să bea tărie.

Bun, trece povestea asta şi se apropie oamenii de sfârşit cu lucrul. Îi întreb dacă le plătesc ceva sau vine pe factura de la Servicii Comunale, firmă care e responsabilă cu apa din oraş. Omul îmi răspunde că nu vine pe factură, ca e gratuită treaba cu rebranşarea şi pe undeva e logic pentru că urmează să-şi ia bani de la noi în lunile de iarnă. Şi a mai adăugat omul că dacă vreau să le plătesc pot s-o fac pentru că au pus şi aerisitoare, că astea nu-s trecute la rebranşare.

Nu le-am plătit nimic pentru că vreau să vină să verifice dacă merg caloriferele mai întâi să nu plătesc o treabă degeaba sau să astepte bani şi cand verifică instalaţia (s-ar putea să aibă efect invers, o să văd) . Mie-mi pare normal că atata timp cât furnizezi un serviciu să ai grijă să fie şi de bună calitate, dar in Romania e alta metodă: dacă eşti singurul care furnizezi căldură din zonă te doare-n cur dacă e şi de bună calitate.

Mda… aşa au fost învăţaţi dragii noştri români: dacă faci ceva pentru care oricum eşti plătit cu un salar pe lună se cuvine să primeşti şi o mică atenţie.

Acestea fiind zise aştept să văd dacă o să fie şi căldură sau platim de flori de cuc încălzirea.

Avem de toate începând cu bolnavii. Multe se învârt în jurul lor, şi sincer prefer să se axeze mai mult pe problemele lor decât pe cele ale parlamentarilor şi oamenilor de afaceri care nu rezistă în condiţiile din penitenciare. Avem şi bolnavi care pretind boala sau şi-o provoacă doar ca să primească bani fără să muncească, dar asta e partea a doua pentru ca în general banii aia luaţi se duc pe şpăgi la medici.

Avem monumente foarte bine întreţinute.

Având în vedere faptul că se vrea promovat turismul în Romania, în general, monumentele care merită văzute din unele zone ale ţării arată deplorabil sau sunt retrocedate şi lăsate în paragină.

Suntem o ţară independentă de câtva timp, o ţară care a scăpat de sub ghearele comunismului, aparent, dar păstram fundamentul. Suntem oameni cărora le pasă prea mult de ceea ce spun alţii decât dacă avem ce să  mâncăm a doua zi, persoane care iubesc aparenţele şi adună mizeria sub preş de lene să o dea în coş.

Suntem o naţie de aşteaptă, un popor din ce în ce mai îndoctrinat, învăţat să aştepte să li se dea, să li se facă, să primească degeaba şi toţi avem impresia că merităm.

Mă gândesc acum la bancul cu inundaţiile şi omuleţul care aştepta să fie salvat ca prin minune de Dumnezeu. Cât poate să fie de adevărat din mai multe puncte de vedere.

Vorba că El dă dar nu pune-n traistă e foarte adevărată. Adica dacă ai posibilitatea, ai capacitatea de a face ceva, pune mâna, nu aştepta să vină careva să-ţi sufle-n fund.