Gina Magdici

– Neaţa furnică.
- Bună să fie.
- Dar nu mai faci baie dimineaţa asta?
- Păi am făcut deja, în ceaşca barbatului tău că s-a trezit mai devreme decât tine. Tu ai lenevit cam mult azi.
- Na, ce să zic, e sâmbătă şi la mine..
- Sâmbătă, duminică, luni… e tot aia.
- Nu-i tot aia, oamenii mai şi muncesc în timpul săptămânii. Apropo, tu ai un nume? sau continui să-ţi spun furnică?
- Da, da, chiar să-mi zici Dali că furnici suntem toate, dar fiecare e diferită.
- Bine Dali, dar să ştii că de unde mă aflu eu vă cam văd pe toate la fel, dacă sunteţi din aceeaşi specie.
- Mă deranjează cuvântul “specie” de parcă am fi cine ştie ce fel de animale, mai bine foloseşte cuvantul “familie”, e mai cald.
- Bine, deci aceeaşi familie de furnici păreţi la fel de aici de sus, chiar dacă tu te consideri diferită.
- Dar fiecare dintre noi e (!) diferită. De obicei în funcţie de bărbatul pe care-l avem pentru că el aduce cele necesare pentru a ne face frumoase. Dacă folosim produse de bună calitate atunci strălucim mai mult una decât cealaltă. Care e mai norocoasă are si bijuterii micuţe colorate, uite, vezi? (Şi-mi arată ceva minuscul cu o nuanţă de mov sidefat foarte puternic)
- Iar împreună adunate sunteţi ca o mulţime de steluţe strălucitoare colorate de prost gust, fără supărare.
- Mă cam superi, şi dacă mă superi nu mai vin mâine la tine. De fapt, dacă iar se trezeşte devreme bărbatul tău fac baie şi plec, nu rămân mai mult.
- Eu îţi spun părerea mea, n-ai de ce să te superi. Şi tu poţi să-mi spui ce vrei şi cum vezi tu oamenii, de fapt ieri ai făcut asta de la începutul discuţiei. Nu m-am supărat, dar dacă nu vrei să vorbim mâine… te las în pace până-ţi trece. (morocănoasă îmi întoarce fundul şi merge alene spre capătul mesei, am văzut că nu prea se grăbea) Deci pleci sau doar te întinzi? Că nu prea pari să te grăbeşti…
- Plec! (răspunde nervoasă dar continuă să meargă tot la fel de alene)
- Pleci, pleci, dar nu prea te grăbeşti. Oamenii când sunt nervoşi urlă şi trântesc şi sigur se grăbesc şi merg apăsat. Tu… nu prea.
- Nu-s om (!)
- Na, bine.. te las în pace.. poate vii totuşi mâine..
Nu-mi spune nimic, merge la fel de alene, in vreo jumate de oră dispare şi apare iar:
- Adevărul e că… eu nu am ce să fac toată ziua iar discuţiile cu tine sunt o activitate plăcută.
- Aha… dar ieri ai vrut să mă laşi să cred că doar eu am nevoie de prezenţa ta.
- Da…
- Şi totuşi.. azi am eu treabă, aşa că oricât ţi-ar plăcea discuţiile trebuie să plec eu acum.
- Biiine…