Zâmbet și încruntare

3

Posted by Gina | Posted in prin ochi de copil | Posted on 13-08-2009

Mergând pe stradă îmi analizam reacțiile. Soarele e cald, e vesel și ar trebui să bucure pe oricine. Dar cînd e prea puternic nu mai zâmbește nimeni la el, mai mult se încruntă.

Și cred ca așa e în mai multe cazuri. Adica dacă un om e sufocant te enervează și te încrunți. Poate chiar răspunzi violent sau reacționezi urât pentru că încearcă să intre în sufletul tău cu bocancii. Iar sufletul e ca o casă, a ta. Cănd cineva intră tiptil, în picioarele goale, nu simți diferența foarte repede, și înainte să-ți dai seama te obișnuiești cu el, dar dacă intră cu papucii mari și grei, făcând zgomot, poate chiar și mizerie pentru că în lumea lui plouă des și e noroi, ai tendința ori să-l dai afară pentru că îti murdărește casa, ori să-l cureți, să-l acoperi de ploaie un timp, dar apoi vrei să-l vezi și plecat.

Voi faceți mizerie de obicei sau intrați tiptil? Cum reacționați în astfel de situații?

Comments (3)

de obicei sun inainte :*

Draga, daca deschizi usa si vezi tipul cu bocancii murdari de noroi si galagios…cine te pune sa-l poftesti in casa?
Nu depinde de tine cine suna la tine la usa, dar depinde de tine cine iti intra in casa! :)

Ideea era să privească fiecare la el însuși… Și la felul cum este tratat, și din ce cauze..

Și… Diana… de obicei, ăia de vin cu bocanci nu prea bat la ușă, intră ca nesimțiții și au impresia ca merită să fie tratați frumos…