Dar.. oare… celălalt știe să aprecieze dacă “filtrele” lor nu sunt la fel ?
Ieri am intrat în bucătărie și nu am ieșit până n-am terminat. Am combinat ce aveam prin frigider și mi-a ieșit o minunație de tartă cu mere, cel puțin după gusturile mele. Eu-s adepta prăjiturilor dulci acrișoare, a gutuilor proaspete. Dacă e prea dulce nu pot manca mai mult de 2-3 gurițe, dacă e prea acru mă strâmb dar continui să mănânc. Probabil că-s învățată cu oamenii acri iar cei dulci par cam ireali. Dar să nu mai filosofez și să vă scriu ce am pus în tarta minunată.
Pentru blat aveți nevoie de:
pentru umplutură:
Blatul mi-a ieșit cantitate dublă și am făcut din el biscuiți. Așa că le potriviți voi însă nu știu cum împărțiți oul 
Varianta mai plauzibilă ar fi să dublați cantitatea pentru umplutură și să faceți două. Sau.. ca mine.. 
Am mărunțit bine toate brânzeturile (le puteți da prin răzătoare) și le-am pus într-un bol pentru frământat. Le-am amestecat bine cu untul apoi am pus și oul si laptele ca să se omogenizeze. Nu vor deveni o pastă din cauza brânzeturilor însă va putea fi posibilă încroparea într-un aluat. Am adaugat pesmetul și am amestecat bine. Până acum am folosit o spatulă de genul ăsta link.
Apoi am adaugat praful de copt și făina și am frământat până a devenit un aluat consistent. L-am lăsat la frigider cât timp am pregătit merele și tava.
Merele le-am curățat (deși cred că iese mai aspectuos cu tot cu coajă) și le-am scos cotorul. Apoi le-am tăiat feliuțe și le-am pus într-un alt vas. Am adăugat două lingurițe de nucă de cocos, un praf de scorțișoară și 5 din plicurile de zahăr. Le-am amestecat și le-am pus deoparte.
Nu am avut zeamă de lămâie ca să nu se oxideze merele, însă le-am făcut repede și nu au fost probleme. Nu știu însă cât zahăr trebuie dacă puneți pentru că sigur se vor acri puțin.
Vă trebuie o tavă de genul ăsta link , eu am avut altfel dar tot rotundă. Am tăiat hârtia de copt în forma tăvii, însă cu diametrul mai mare cu 2 centimetri, câte 1 cm pentru fiecare parte. Am taiat-o de jur împrejur din 2 în 2 centimetri cam așa :
Am dat drumul la cuptor la foc mediu spre tare ca să se încălzească foarte bine.
Apoi am scos aluatul din frigider, l-am rupt în două bucăți egale. Una a continuat să stea în frigider iar pe cealaltă am întins-o cu făcălețul până a avut forma rotundă mare aproape cât foaia de copt. Am pus-o în tavă, am îndoiat marginile și am adăugat merele într-o ordine care mi-a plăcut mie, astfel încât să acopere aluatul aproximativ constant pe toată suprafața. Am presărat ultimul plic de zahăr vanilinat pe deasupra și puțin praf de scorțișoară și am bagat-o la cuptor.
Cred că a stat vreo 20 minute la foc aproape tare nu mai știu exact. Oricum, când vedeți că aluatul s-a umflat pe margini întoarceți tava, apoi, când s-a și rumenit o scoateți.
Cu cealalta bucată de aluat am făcut biscuiți. Aluatul trebuie sa aiba maxim 4 milimetri ca grosime pentru că el crește. Vor fi copți în 10 minute.
O altă încercare a fost să pun nucă de cocos și două plicuri de zahăr vanilinat în jumatate din aluatul rămas de după tartă și să fac tot biscuiți. Însă cred că ori am pus prea multă nucă, ori trebuia să stea mai mult la frigider pentru că nu au mai crescut deși gustul a fost mai bun decât a celorlalți. Asta dacă vă place nuca
Poftă mare
Sper să vă descurcați cu rețetele mele care-s de obicei fără poze, sunt prea prinsă în momentele alea că numai timp de poze nu am, sau băgat și aparatul foto printre făină și zahăr.
Later later later edit (adica după ce am mai repetat rețeta asta de vreo câteva ori și am îmbunătățit-o, cred eu): Dacă puneți mai puțin lapte, adica doar câteva picături, untul îl topiți înainte iar in aluat adaugați puțină coajă rasă de lămâie și 2-3 picături de esență de vanilie iese și mai bun .
Trebuie să-mi dezvolt un mod : ignore.
Ești român, locuiești undeva în Romania, ai un restaurant.
-Cum reușești să scapi de reclamațiile de la Protecția Consumatorului și de la Direcția de Sănătate Publică?
-Faci parte din Ministerul Justiției.
Un Sanepid trebuia să le trimit, pentru că E. Coli Enteroinvaziv se face de la igiena precară, și nu l-am prins trei sferturi din invitații de la nuntă de undeva de acasă.
Sugestie: Dacă treceți prin Sucevița și trebuie să vă opriți ca să mâncați undeva nu vă duceți la restaurantul Pensiunea Memory. Există riscul să vă infectați.
Ma scuzati, nu-s acasa, nici n-o sa fiu vreo 10 zile asa… cred.
Era toxiinfectie alimentara, apropo.
Sunt bine, si-o sa revin, muhaha.
P.S. Ș-am revenit
În timpul postului, de obicei, e normal ca majoritatea oamenilor să comande mâncare de post. Asta înseamnă că alimentele care nu se consumă în perioada asta trebuie ținute sub observație, sau, dacă sunt ieșite din garanție trebuie aruncate.
Și insist pe cuvântul trebuie, pentru că, dacă nu se întâmplă așa vor exista oameni care vor face intoxicații sau vor avea câteva zile groaznice după ce mănancă produsele expirate.
Imediat după post, sau pe la sfârșitul lui eu aș trimite controale la restaurante. Ar fi un moment critic când s-ar face rost de bani frumoși pentru stat, că se tot plâng ăștia de ne conduc că n-au bani.
M-am săturat ca de fiecare dată, în perioade de genul ăsta, să am dureri de burtă, să fac vizite la farmacie ca prietenul face febră, să fiu îngrijorată pentru că nu știu ce are și cum să tratez problema, să mă trezesc noaptea pentru ca mă lovesc chinurile domestice.
Și spun astea pentru că am fost la o nuntă sâmbătă. Ieri și azi am fost vreo 6 oameni cu probleme de la mâncarea de acolo și pentru că nu e prima dată când mi se întâmplă.
Update: cică e o listă întreagă cu oameni care au probleme de la nunta respectivă. Și se merge și la spital …
Update 2 : mâine o să aflu exact ce fel de intoxicație rste și fac reclamație la protecția consumatorului. Până acum nu s-a ajuns la asta dar în momentul de față e nevoie.
Totul în viață e în funcție de alegerile zilnice pe care le face fiecare dintre noi. Asta înseamnă că poți să consideri viața o binecuvântare și să o trăiești frumos, sau poți să te arunci pe șinele unui tren. În funcție de felul cum gândești îți construiești viața, viitorul, îți alegi consortul/consoarta, îți educi copiii etc.
Eu mi-am dat seama astăzi că nu există chestii negative ci doar puncte de vedere. De multe ori am spus că toate au un rost pe care îl vezi în timp sau pe moment, în funcție de puterea fiecaruia de înțelegere. Dar asta era doar intriga. Concluzia am menționat-o mai înainte.
Logica sună cam așa: dacă toate au un rost, dacă din toate ar trebui să înveți câte ceva bun înseamnă că suferința din momentele când lipsește logica are o finalitate pozitivă; momentul în sine e scurt iar pe timp lung înveți doar lucruri bune.
Eu încerc să analizez orice fapt care aparent e nesemnificativ ca să percep ceva bun. De exemplu florile de ghiveci sunt diferite. De aceea e bine să alegi una care să poată crește armonios în condițiile din apartamentul tău. Dacă cumperi violetă africană și nu-i dai soare ea nu va înflori, dacă îți iei hedera helix și o pui în plin soare fară să o pulverizi chiar de două ori pe zi ea va atrage paianjenul roșu, iar acesta o va suge de sevă până va muri.
Ei bine… așa e și cu oamenii. Nu contează că suntem ființe raționale, că înțelegem când nu putem avea ceva. Asta nu înseamnă că nu avem nevoie și că nu ne afectează lipsa. Iar când vine timpul să ne alegem un partener cea mai indicată alegere ar fi ca respectivul/respectiva să poată evolua armonios alături de noi si viceversa. Adica fiecare să fie ceea ce are nevoie celalat.
Mă gândeam la un moment dat la felul cum are grijă cloșca de puii ei. Adica puiuții de găină nu sunt foarte neajutorați, ei se ridică în picioare destul de rapid după ce ies din ou. Dar de-acum urmează educația. Puiul vede că ea ciugulește de jos – face și el același lucru, puiul are nevoie de caldura și liniște să doarmă – mama se așează și-și desface aripile ca să-i facă loc etc.
Ea nu-i da cu forța mancarea în cioc sau apa, nu-l ridică de jos (ați văzut vreo găină c-un pui în cioc? ) cateodată, ce-i drept, îl mai împinge din spate. Mie astea-mi spun câte ceva despre felul cum ar trebui să-mi educ copiii, când or fi.
Azi am ales să-mi traiesc viața frumos, și să zambesc pentru că totul are o finalitate bună.
Vouă v-am pregătit o emisiune pe cât de interesantă pe atât de reală.
