Gina

Mi-a ramas in minte cuvantul “acceptare” de ieri, de cand un prieten mi l-a spus intr-un context destul de incarcat emotional. Si l-am tot rumegat pana acum. Se pare ca a dat roade.

Am o problema, in general, cu increderea in oameni. Si acum realizez ca de fapt tine de increderea in mine si de asteptari. Da, intotdeauna oamenii, ca si mine, au asteptari. Am fost dezamagita de-a lungul vietii de multe ori, pentru ca nu reuseam sa accept persoanele asa cum erau si vroiam mai mult de la ei. Da, o greseala destul de mare pe care ma obisnuisem sa o repet. Si s-a intamplat sa fiu dezamagita, de multe ori. Asa ca asta inseamna sa sufar, si m-am intarit destul de mult incat sa-mi dau seama cand fac o greseala si sa o pot repara.

Spuneam intr-un post anterior despre un om care barfeste si-si bate joc. I-am raspuns crunt si am crezut ca o sa spuna lucruri negative despre mine, caracterizandu-ma doar dupa asta. Am fost uimita sa aflu ca a afirmat doar ca-s sensibila. Si a avut dreptate.

Ce inseamna acceptare.. ? hm..

Banui ca e ideea de a te accepta pe tine, in primul rand, asa cum esti. De a te vedea ce esti si unde poti ajunge. Si abia apoi sa-i intelegi pe ceilalti. Chiar atunci cand cineva iti tranteste vorbe aiurea in fata. Daca e indreptatit sa faca asta probabil ca e un subiect de gandire, eventual trebuie sa faci ceva ca sa reglementezi. Insa daca se exagereaza probabil ca acela ar fi in situatia de a-si cere scuze.

Ma intreb dac-o sa pot sa fiu sensibila la cuvinte si reactii mutuale dar rezistenta la replici taioase. Probabil ca trebuie mult exercitiu.

Ce nu stiu eu, pentru ca nu am avut ocazia sa intreb, sa testez,  e daca realatiile mai apropiate necesita ca oamenii sa-si descopere din cand in cand si vulnerabilitatile. Adica… asta nu-i face putin mai umani?

In sensul ca stiu foarte bine cum e sa fii inchis, ca nu vrei sa te vada nimeni cand suferi. Am fost un fel de baiat cu aratare de fata intr-o perioada, si inca mai sunt uneori, doar fata de anumite persoane. In principiu am testat sentimentul in care persoane isi bat joc de tine si se folosesc de vulnerabilitatile tale ca sa obtina ceva… Si oare din cauza asta ar trebui sa nu mai scriu pe blog ganduri de genul asta si sa le pastrez doar pentru mine? Voi nu ati simtit asa ceva? Daca da… ati invatat ceva din asta? Eu am inteles ca trebuie sa imi aleg foarte bine oamenii din jurul meu. Voi, care cititi ce debitez eu la ore tarzii, adeseori, nu va intrebati nimic? Doar traiti?

Nu cred…

Care-i legatura cu acceptarea? … Probabil ca incep sa ma accept, in postura in care sunt, incep sa ma inteleg, din ce in ce mai mult, si pentru ca mi-e mai usor, scriu aici. Treaba cu vulnerabilitatile am scris-o pentru ca incerc sa inteleg ce face un om sa fie asa de inchis in privinta asta. Si.. probabil ca e frica de acceptare a celorlalte bucati din el, cand imaginea de sine e cu totul alta. Sau e doar dorinta de a avea controlul, de a nu da sansa altora sa fie la acelasi nivel cu ei… hm… nu mai continui, ganditi voi, au mi-am gasit concluziile…