Poveste de iarna – acum si acasa la tine

 

Dragă prieten, iubitor de produse lucrate manual, om frumos care apreciezi dragostea, dedicarea și pasiunea investite în fiecare piesă creată de noi, te invit să admiri, apreciezi sau chiar să rezervi produse care sunt în această săptămână expuse la Galeria de Artă din Rădăuți.

Pe linkul următor poți vedea majoritatea produselor expuse atât de mine cât și de colegiile mele.

https://www.facebook.com/JAD-online-271512192972895/

Pentru că sunt 234 fotografii aici voi adăuga doar câteva exemple:

Povestea ghemelor pufoase si calde – un vis dorit

 

Știi povestea ghemelor pufoase și calde?

A fost odata ca niciodata o tara in care toata lumea era fericita.

Fiecare persoana se nastea cu un sac fermecat care continea un stoc interminabil de gheme pufoase si calde.

Cand acestea erau daruite altor persoane, ele erau ca atingerea mainii unui copil mic, astfel incat oamenii simteau caldura si afectiune ori de cate ori primeau un ghem pufos si cald. Si pentru ca sacii erau fermecati, fiecare putea cere si primi oricat de multe gheme calde vroia.

Intr-o zi, a venit o vrajitoare rea, care a raspandit zvonul ca nu vor fi intotdeauna suficiente gheme in saci.

Vrajitoarea vroia sa vanda o licoare care aduce fericirea, astfel ca stocurile gratuite de gheme pufoase calde nu erau benefice pentru afacerea ei.
Oamenii au inceput sa ascunda ghemele pufoase calde, in caz ca zvonul ar fi adevarat, astfel ca, la fel ca in cazul pietelor financiare, au sfarsit prin a face acest lucru sa devina real.

Acum locuitorii nu mai erau la fel de fericiti. Oamenii daruiau gheme numai cu economie, si chiar si atunci vroiau un ghem in schimb, de fiecare data. Unii au inceput sa daruiasca gheme din plastic, astfel incat sa pastreze originalele pentru ei. Desi pareau foarte reale, senzatiile pe care le ofereau nu erau aceleasi.

Unii au inventat spini reci, care stimuleaza sentimente neplacute, dar cel putin le reamintesc oamenilor ca ei traiesc. Vrajitoarea cea rea a facut o multime de bani vanzand leacurile ei nenorocite.

In cele din urma, un calator intelept a trecut prin tinut si vazand ceea ce s-a intamplat le-a spus oamenilor ca sacii ERAU fermecati, si cu cat scot din ei mai multe gheme, cu atat mai multe vor fi fabricate in saculeti.

Unii oameni l-au crezut pe calator si au inceput sa scoata mai multe gheme. Acum asteptam sa ii vedem reusind sa aduca inapoi obiceiul daruirii de gheme calde pentru binele oamenilor.

de Julie Hay
O versiune recenta, cu recunostinta, lui Claude Steiner
Sursa: AndySzekely.ro

Cum ți se pare? Crezi că ar putea fi pusă în aplicare?

 

Eu cred, cu multa convingere, că atunci când există comunicare și înțelegem că fiecare ia decizii în funcție de nevoile sale, iar fiecare dintre noi are intenții pozitive întotdeauna, se gasesc cel puțin două soluții la provocările care apar într-un grup de oameni.

Cu ceva timp în urmă am început să colaborez cu 3 creative și pasionate de frumos doamne. Împreună cu ele am ajuns acum la a doua expoziție, cea despre care va povesteam aici http://ginamagdici.com/poveste-de-iarna/ .

Dorința mea este ca să ne ajutăm unii pe alții, să ne unim forțele, cei care creem obiecte făcute manual. Dacă în vremurile trecute concurența și diferențierea aduceau avantaje, acum beneficiile cunt mai mari când  oamenii se unesc într-un scop comun, cu înțelegere, apreciere și obiective si responsabilități clare.

Îmi place că noi, cele 4 colege, uneori cerem si parerea celorlalte. Se întâmplă să ni se pară că lipsește ceva dintr-un obiect decorativ, sau ne lipsește o culoare, sau un material. Ne ajutăm, ne împrumutam sau ne cumparam materiale una alteia astfel economisind timp și bani. Am facut chiar și comenzi împreună, astfel clientul fiind multumit de rapiditate si calitate.

Sunt multe beneficii ale lucrului împreuna. Ca să obținem aceste beneficii există totuși și un set de reguli și responsabilități pentru fiecare. De exemplu ca fiecare să se implice în organizarea evenimentelor, sau ne întalnim toate cand este nevoie ca să găsim soluții la provocari, sau la expoziții stă fiecare câteva ore pe zi, oscilând în funcție de posibilități, și acordăm aceeași importanță tuturor obiectelor prezentate pe mese și pereți sau panouri. Iar daca nu știi cum să faci unul din lucrurile enumerate, nu-i nici o problema, faci ce știi, iar celelalte, le poți învăța.

Cum ți se pare?  Daca ar fi să facă o singură persoană toate acestea ar fi provocator, cel puțin, însă când toate sunt împărțite în funcție de aptitudinile și posibilitățile fiecăruia totul devine mai ușor și se face calitativ.

îți recomand să încerci și tu, dacă ești în alt oraș. Dacă ești din Radauți, contactează-mă ori pe e-mail, ori aici, prin mesaj pe facebook sau la numarul de telefon și vom discuta la un ceai despre ce putem oferi și ce ne poți oferi.

https://www.facebook.com/magdici.gina

https://www.facebook.com/JAD-online-271512192972895

 

 

Poveste de iarna

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat…
Îți mai amintești această poezie? Când te-ai simțit ultima dată copil?
Pe noi acest frumos anotimp ne inspiră, ne încântă, ne readuce în preajma purității și sensibilității.

Te invităm sa te bucuri și tu de aceste sentimente, alături de noi, la expoziția cu vanzare ce va avea loc la Galeriile de Arta din Radauți.
Pentru aceasta noi am lucrat cu drag cu perle mari și albe ce dansează în văzduh și pe creațiile noastre unice, inspirate din acest anotimp superb. Vom avea expuse obiecte cusute cu ace de gheață și împodobite cu steluțe argintii, bijuterii, decorațiuni care sa completeze spațiul cald creat de voi pentru cei dragi.

Expozanți:
Alexandra Gavrilet Esenţă de suflet
Gina Agape JAD-online
Liliana Stehneiov Lili’s Arts and Design
Valeria Grigoras Handmade by Camelia

Te asteptam luni, 4 decembrie, la ora 18:00, sa povestim și să mâncăm o prăjitură. Pentru ca bucuriile sunt mai mari când sunt trăite împreună, ia și un prieten.

Colectia black&chain

Colectia Black&Chain este o colectie inspirata de muzica rock si firavitatea firii umane.

Daca pe de o parte am folosit negrul, predominant in toate piesele, si lantul aparent greu, pe cealalta parte am contrabalansat fiecare piesa fie cu delicatetea unei pene sau naivitatea si bucuria unui catel sau firavitatea unui boboc de floare.

Mai departe va invit sa vizionati fiecare piesa in fotografiile de mai jos.

 

http://www.jad-online.com/54-colectia-blackchain-

 

Natura în sărbătoare – LAVANDA

Unic eveniment unic!!

 

Îți dorești să iei parte la o întâlnirea inedită cu oameni care iubesc natura?
Ai ocazia nemaipomenită de a simți aroma proaspătă direct de la cultivator, de a gusta prăjituri și licori înmiresmate și de a-ți încânta privirea cu produse create manual având ca inspirație LAVANDA.

Vom aduce oameni pasionați de natură care și-au îndreptat atenția spre calitățile binefăcătoare ale acestei plante.

Pe durata celor două zile dedicate acestui eveniment, vei putea afla din surse integre despre cum poți avea grijă de o minicultura de lavandă, despre efectele binefăcătoare ale ei și totodată îți vei putea îmbogăți garderoba cu accesorii unicat.

Invitații noștri sunt nerăbdători să-ți împărtășească din cunoștințele și experiența lor. Sâmbătă de la ora 11:00 aveți ocazia să o cunoașteți pe Mihaela Sologon (Mihaela Lavanda-mihaela) care cultivă lavandă de 3 ani, pe Alexandra Hlade reprezentantă Young Living, pe Gina Agape creator, designer și initiatorul acestui proiect, Alexandra Gavrileţ (artist handmade și colaborator proiect) iar toate acestea se vor întâmpla într-un cadru poetic pus la dispoziție de singura ceainărie din Rădăți : Trees cafe pe strada Dimitrie Onciul nr 2.

Notează-ți în agendă pentru că nu vei regreta!

De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere

De puține ori am fost pusă în situația în care să nu am ce să răspund sau să nu știu cum să reacționez la o faptă a cuiva sau la o replică. De obicei am cuvintele la mine.

Dar, din când în când, sunt momente dintr-astea.

De curând am cumpărat o casă. În decurs de câteva săptămâni am golit-o ca să nu avem probleme cu hoți sau alte lichele. Apoi, la vreo 2 zile distanță, a intrat cineva în plină noapte, probabil cu speranța că va găsi ceva să fure. Nu s-a întâmplat asta și ce s-a gâdit omul? (mult spus om).

Ia să mă cac eu fix în mijlocul camerei să se vadă că am fost aici.

Și așa a făcut : și-a făcut nevoile fix în mijlocul camerei apoi a sărit înapoi geamul și a plecat mai departe.

Asta e una dintre situațiile când afli, privești și rămâi fără cuvinte pentru că ești conștient că ai de-aface cu un prost ce înclină spre răufăcător și efectiv el mai mult de atât nu poate.

Așa e în lumea asta din jurul nostru, sunt oameni care mai mult de un căcat nu pot lăsa în urma lor.

P.S. Limbajul folosit este cu un scop. Scopul de a înțelege și voi gradul de îngrețoșare care e provocat de aceste situații.

 

Din povestile inspirate de produsele JAD

Scena eclipsată de lumină , fumul des ,vibrațiile muzicii ; măşti nenumărate surâd şi plâng, țipă şi şoptesc, disperă şi cântă. Chipuri privesc de după cortină, chemând sufletele sa ia parte la jocul nemuritor.
Privesc în jur dezorientată gata să cad de pe marginea prăpastiei. Suflul necontrolat domină tot trupul. Misterul mă sfâşie. Mă învârt în jurul fețelor incerte care apar şi dispar. Cad în genunchi. Strigătul stins mă duce în fundul scenei.
Lanțul emoțiilor şi trăirilor se  târăşte şi mă apasă adâncindu-mi rănile. Cuvintele, precum verigile acestuia , atârnă cu greutate .
Sforile deasupra-mi se balansează în lumina îndoliată a cerului.
Doar un cerşetor îşi mai îngroapă visul. Mâinile cioplite de răni îşi înfing degetele în cenuşă. Singura lacrimă i se prelinge îngropându-se odată cu speranța.
În celălalt colț, mâinile încearcă să-şi străpungă fruntea bătrână. Pumnul strâns mimează în văzduh o zdruncinare puternică. Degetele întinse au pierdut din nou zborul păsării. Şi-ar fi dorit, sărmanul , să smulgă o singură pană pentru a-şi scrie ultimul gând.
Alături, balerina se zbate precum o lebădă într-un zbor frânt.
Lumina se răsfrânge acum asupra micului copil. Fața sa creionează o împlinire greu pătruns: iubirea pentru spinul ce-l ține în mâinile plăpânde . Îl strânge tare la piept surâzând , iar degețelele îi sângerează.
,,- Te iubesc ,nu mai fi trist. Voi avea grijă de tine.”
În capătul scenei doi tineri îşi tin mâinile strâns, țipând unul către celălalt . Ei sunt aproape, dar totuşi atât de departe …
Cuvintele rostite se pierd în frământarea lor . Trupul ei se aruncă în brațele băiatului. Cad în genunchi  cuprinşi de vină. Bătăile asurzitoare ale inimii lor cer ajutorul spiritelor pentru a evada.
Printre aceste figuri mă izbesc într-un haos nesfârşit. Semnalele bruiate mă condamnă într-un leagăn rupt al copilăriei.
Versurile unei poezii răsună în ecoul nedefinit al vieții-ceas . Cuvintele se imprimă în suflet. Spectacolul stăruie la infinit.
Am iubit şi eu odată un trandafir . Frumusețea lui era în multe feluri. Petalele lui împrăştiau râsete şi iubire, căldură şi emoție, spaimă şi tristețe, lacrimi şi speranță.
Când petalele se înclinau dăruindu-se publicului, se stingea de fiecare dată într-un ropot de aplauze pentru a reînvia din nou şi din nou, mereu mai frumos, mai sublim şi mai înălțător. Înfățişarea sa cema tot mai multe priviri , însă aceea din umbră reuşea să distingă un alt sens.
Pe cine iubeam? Poate nu voi ştii niciodată. Frumoase chipuri dăltuite de o mână măiastră: spre acestea se îndreptau toate gândurile? Ele antrenau frământările?
Oare sunt ei, aceia, în permanență sau sforile îşi urmăresc drumul necontenit? Am asistat ca un simplu spectator sau am fost propriul scriitor al iluziilor născute?
Am iubit şi eu odată unul dintre aceia pe care noi îi numim actori.
Elisabeth Baciu

Legături – dependențe

Ați depins vreodată de ceva?

sau, poate depindeți încă de cineva??

Să luăm un exemplu simplu: țigara. Câți dintre voi ați fumat vreodată? Câți încă mai fumați?

Știți, deci, ce înseamnă să depindeți de ceva.

De vreo două săptămâni sunt răcită. Am avut așa o răceală de parcă vorbeam dintr-un fund de butoi și tușeam dintr-o hală cu ecou dintr-ală în mai multe profunzimi. Oriunde mergeam eram eu și mormanul de șervețele. Epic.

În salonul unde fac eu dializa de obicei sunt foarte veselă. Am descoperit că dacă ascult muzică atunci când mă deconectează și după pentru o perioadă de 30 minute mă ajută să-mi revin mult mai repede din amețeală. Și așa fac. Când termin dializa, de obicei merg dansând și cântând.

În urmă cu o săptămână răceala s-a agravat foarte tare încât am făcut și febra. Nu mai eram bună de nimic. Mi-a scăzut și tensiunea, am vomitat, eram  legumă.

În momentele alea și un coleg de salon a făcut hipertensiune, s-a agitat și s-a speriat pentru că nu mă mai văzuse pe mine așa rău.

Astăzi, când sunt mult mai bine, am avut o discuție de dimineață:

  • Bună dimineața! Am înviat! am spus eu
  • Bună dimineața! așa îmi place să te văd!
  • Păi învățați de la mine, nu depindeți de mine. Frumos ar fi să-mi ridicați și voi moralul când sunt dărâmată
  • Dar noi de la tine ne luăm energia pozitivă
  • Învățați să v-o faceți singuri, dacă nu o să fiu eu ce-o să faceți?
  • O să fim puțin mai triști.

Dragii mei, avem oameni în jurul nostru cu care ne potrivim ca un puzzle, cu care ne completăm și de care depindem. Are și asta frumusețea ei. Mie-mi place să privesc și să analizez aceste potriviri.

Imaginați-vă doar, cum ar fi, dacă în loc de o piesă de puzzle unde ne potrivim cu doar câteva piese din jur, am fi ca un soare care dăruiește din bunurile lui tuturor celor pe care îi întâlnim?