Ce e sanatatea? ce e boala?

Stăteam de vorbă într-o zi cu o colega Toastmasters din Arad, rădăuțeancă la rădăcini, despre boli și banii pe care-i primesc de la stat anumiți oameni. Era vorba și despre cei care au ajutor social și refuză să lucreze vreo ceva pentru că preferă să ia banuții degeaba și să nu facă nimic. Ăștia sunt clasicii consumatori, veșnic consumatori, pentru că nu produc nimic.

Bun, și în această discuție a apărut o întrebare:

  • Dacă ar fi să renunți la banuții pe care-i iei ca să fii sănătoasă ai face-o?

Din instinct am răspuns că da, normal. Însă mi-am dat seama atunci de un lucru. Eu nu mai țin minte cum e să fiu sănătoasă. Adica sunt fericită că mănânc echilibrat, că am un regim de viață sănătos, că mănânc produse prospete, de la mine din gradină pe cat posibil, că dorm suficient. Dacă a fi sănătos ar însemna să pierd nopțile sau să mănânc haotic sau să fumez (cât mă bucur că m-am lăsat de fumat.. ) sincer nu cred că aș vrea asta.

Am citit mai înainte despre un experiment. Aveți aici linkul https://republica.ro/ura-de-dupa-taste-si-experimentul-marinei-abramovic-femeia-care-s-a-transformat-de-bunavoie-intr-un-obiect

Concluzia principală a lui a fost că dacă îi dai cuiva opțiunea de a face rău și-i iei răspunderea pentru aceasta oamenii sunt înclinați spre lucruri groaznice, având doar moralitatea proprie pentru a-i împiedica. Poate că neavând unele opțiuni m-a ajutat să devin ceea ce sunt azi. Limitele impuse sunt bune dacă nu reușim să ni le impunem singuri.

Boala pe mine m-a învățat multe. Cred sincer că echilibrul l-am învățat astfel, că așa am început să vorbesc despre ceea ce simt și cum, pentru că la început eram foarte interiorizată și că această etapă dura din viața mea m-a repus pe drumul pe care trebuia să-l am.

Și concluzia a fost că sunt fericită așa cum sunt, ăsta e normalul meu.

Dacă s-ar rezuma sănătatea mea la acei banuți aș renunța la ei, dar, asta doar pentru că simt că am dobândit abilitățile necesare mie și mi-am pus în ordine priorități așa cum îmi este potrivit.

Gina out 🙂

Retrospectie 2016

A venit vremea urăturilor, retrospecțiilor și planurilor pentru anul care vine, sau programarea unor țeluri.

clock-64265_640

Pentru mine, anul 2016 a fost plin cu provocări, care de care mai formatoare, le-aș spune eu.

Aici voi trece doar cu liniuță fiecare provocare și cea mai importantă lecție învățată de acolo. Ce aș vrea să rețineți este că dacă nu am învățat din prima acea lecție, am avut și ale oportunități de a pricepe ce a vrut Dumnezeu să mă învețe. Are el un mod insistent de a ne pune față în față cu învățăturile.

  1. Am intrat pe dializă – dacă drumul meu mi-a fost dat să fie pe undeva, voi ajunge pe acolo oricât aș evita sau aș amâna eu lucrurile. Așa că mai bine ar fi să primesc ce apare cu brațele deschise și cu încrederea că e spre binele meu.
  2. Mi-am revenit foarte repede după asta, adică într-o lună m-am repus pe picioare. Puțini pot înțelege despre ce vorbesc aici, dar nu prea vreau să explic. Aici am învățat că nu depinde totul de medici și medicamente, ci ca totul ține de mine. Și că am o matușă extrardinară! 🙂
  3. Mi-am rupt piciorul –  Aici am învățat mai multe și mi-e greu să aleg ce e mai important. Vă voi spune totuși trei. Prima ar fi că nu trebuie ca lucrurile să iasă perfect. Din ce nu iese bine se învață multe. A doua ar fi că deși pot, nu e necesar sa le fac eu pe toate. In asta consta a invata pe ceilalti, a invata sa colaborez. Iar a treia ar fi ca trebuie sa-mi respect timpul meu de odihna si refacere.
  4. Recuperarea piciorului –  Aici abia am învățat ce înseamnă răbdarea, și sunt  convinsă că abia am atins suprafața.
  5. Furtul din casă  –  aici am învățat să iert fără să știu de ce au făcut oamenii ce au făcut. Până atunci aveam nevoie de explicații, dar uneori e bine doar să iertăm, pentru noi, nu pentru ei, întotdeauna pentru noi.
  6. Organizarea conferinței de arie. Vă spuneam de învățături repetate că nu le înțelegem bine din prima, aici e vorba de COLABORARE. A învăța să colaborez. Pentru că ruperea piciorului nu m-a pus în fața acestei învățături suficient de bine. Tot aici am învățat că noi împreună putem muta munții. Te iubesc pui!
  7. Și apoi luna decembrie, când toate parcă s-au așezat. A mai fost nevoie de o ceartă cu vecinul care să mă determine să iau legătura cu oameni de la primărie. Asta a avut ca urmare aflarea faptului că pot deschide oficial magazinul până de Crăciun. Iar restul a fost de poveste.

Îmi dau seama că nu am pus poze aici de la deschidere. Vă invit să-l vedeți. E o căsuță cu bunătăți.

img_2210

Ce simt acum e că toate m-au pregătit pentru această lună cu expoziții, deschidere, evenimente la care am participat la organizare. A fost un an plin, destul de dificil, dar din care ies enorm de câștigată și mulțumită. Am învățat foarte multe și am descoperit ce fel de persoană sunt, tăria și încrederea de care sunt capabilă. Și știți ce? sunt convinsă că încă mai am multe „bunătăți” ascunse pe care le voi descoperi de-acum înainte.

Scopurile și gandurile pentru anul ce vine le voi scrie mâine, cel  puțin alea care pot fi publicate :)) că nu trebuie să știți voi tot 🙂

Mulțumesc!

La mulți ani!

Pentru că suntem români și avem o limbă frumoasă

 

Într-o lume unde limba română nu doar că e scrisă și pronunțată greșit, dar e din ce în ce mai amestecată cu engleza, am făcut această decorațiune ca o reacție la toate urările de sărbători făcute în alte limbi decât a noastră, singura limba în care există cuvântul „dor”.

E vremea să apreciem mai mult ceea ce avem noi, în loc să căutăm continuu în afara țării.

Pentru asta au luat naștere 2 decorațiuni cu poezii romanești.

https://www.facebook.com/JAD-online

 

Așa sper să fim și noi într-o zi

 

Ea era o doamnă bine, aranjată, cochetă și apreciată foarte mult de cei din jur. El, avea mereu camasa calcată, cravata asortată, costumul bine întreținut și fruntea sus.

Trecuseră amândoi prin multe provocări, aveau o viață plină cu amintiri de tot felul. Singurul fapt constant le-a fost iubirea și respectul unuia față de celălalt. Cu fiecare problemă, cu fiecare greutate dragostea lor a crescut și nu au încetat niciodată din a se ține de mână.

Acum își privesc nepoții cum se joacă în zăpadă, se bucură de zambetele lor și de gălăgia care se face în preajma sărbătorilor. Stau liniștiți pe băncuță  admirând cele mai de preț realizări ale lor.

 

Produse asemănătoare se pot găsi la https://web.facebook.com/JAD-online

 

Alege subiecte mai ușoare

horizontal-930716_640

 

Această propoziție mi-a rămas în minte de la ultimul discurs pe care l-am susținut în cadrul clubului Toastmasters Suceava.

Alege subiecte mai ușoare mi-a sugerat o colegă.

Cred că eu sunt încă la faza în care am nevoie să vorbesc despre toate ale mele, să le înțeleg, să le conștientizez, să le rescriu, să le văd altfel, să le atașez alte sentimente, ale puncte de vedere. De ce fac asta? pentru că am nevoie să vad partea bună din toate experiențele mele negative, ca să nu mai atârne așa de greu la gâtul meu.

Așa că am hotărât să le iau pe rând. După cum văd eu treaba asta, dacă îmi aleg subiecte prea ușoare nu evoluez foarte mult, dacă îmi iau subiecte medii înseamnă că încă mai am de lucrat la ele, eu cu mine. Și credeți-mă, că am și subiecte și întâmplări despre care încă nu mă simt capabilă să vorbesc. Toți avem. Și știți care e frumusețea? Subiectele despre care vă vorbesc sunt deja cele pe care am reușit să le descos rădăcinile din subconștient, și la un moment dat devin ușoare pentru mine. Pentru voi, subiectele mele sunt atât de grele cât puteți voi să vorbiți despre ele.

Sunt pusă acum în situația, atât de des cunoscută mie, când e necesar să aleg dacă vreau să evoluez eu, sau să vorbesc despre lucruri care să vă facă pe voi să vă simțiți la căldurică.

Cred că mă voi alege pe mine, dar de asemenea, voi avea grijă foarte mare la felul cum vorbesc despre ele. Da, cred că asta e soluția.

Vă rog să țineți minte, subiectele pe care voi le resimțiți foarte grele, probabil că acolo e ceva ce pe voi vă doare, nu pe mine, pentru că eu deja pot sa vorbesc despre asta și sunt pe drumul cel bun.

Două inimi

http://www.jad-online.com/cercei/219-cercei-inimi.html

img_0147

Două mâini în taină s-au întâlnit

Buzele mai apoi s-au dăruit

Inima e doar una și e de ajuns

Pentru-amândoi

Acești cercei, împreună cu un colier care a fost vândut,  au fost realizate când aveam fixată în creier această melodie. Nu mai știu de unde, cu ce ocazie, știu doar că erau două, și au devenit una, pentru că era de ajuns 🙂

Și era în perioada sf. Valentin 🙂

Mai multe produse sezoniere cu inimioare găsiți aici http://www.jad-online.com/29-ziua-indragostitilor

 

Activitatea mea preferata, sau, cum sa fii fericit muncind

Nu știu cum sunt alții, dar mie-mi place foarte mult ceea ce lucrez. De fapt, imi place foarte mult cam tot ce fac și asta mă face să fiu o persoana fericită.

Astăzi vreau să vă vorbesc doar despre magazinul meu.

El a apărut pe lume după ce i-am spus prietenului meu, pe atunci, că visez să-mi bag mâinile în lut și să las în urma mea ceva ce să admire oamenii.

Așa că el mi-a făcut cunoștință cu primul meu pachet de luturi polimerice. Așa de mult mi-a fost drag să lucrez cu ele că am învățat tot felul de tehnici. Dar  nu m-am oprit acolo, am descoperit și tot felul de materiale, de unelte pe care le folosesc zilnic.

Mă bucură nespus atunci când mă inspiră sentimente de tot felul, când lucrez cu sufletul. De multe ori mi se spune că eu ar trebui să pot să-mi evaluez munca, iar prețul pe care îl pun fiecărui produs să fie cel corect. Dar nu am cum să fac asta, cel mult pot aproxima în funcție de timpul în care am lucrat și de prețul materialelor, dar cât suflet și câtă dăruire există în fiecare piesă pe care o am la vânzare în magazin nu am cum sa apreciez.

La mine la magazin se vând sentimente. La mine la magazin se vând amintiri. La mine la magazin se dăruiesc momente.

În curând voi începe să pun iar poze cu produse pe blog, și linkuri. Mă voi strădui să vă spun câte 1-2 povești ale produselor pe săptămână. Dacă nu reușesc aveți permisiunea de a-mi scrie comentarii în care să mă trageți de urechi 🙂

Care urechi?

Astea 🙂

14855917_10154734105497112_21129324017889181_o

Toastmasters – ce este și la ce v-ar putea ajuta

 

questions-1328466_640

Am scris câteva discursuri pe blog, la unele am pus și filmuleț cu mine vorbind în fața publicului pe tema respectivă. Dar ce este Toastmasters și ce facem, de fapt, acolo, vă voi spune acum.

Toastmasters este o organizație non-profit la nivel internațional care gestionează cluburi din întreaga lume. Sunt peste 14 000 cluburi în 126 țări cu peste 292 000 membri. Primul club a fost înființat în 1924. Vă dau aceste numere ca să înțelegeți că această organizația „și-a dat licența” de multe ori până acum, și s-a demonstrat de  multe ori că oamenii care parcurg manualele pe care le avem devin oameni care știu să țină un discurs, care știu să-și gestioneze emoțiile și devin foarte buni lideri.

Ce facem noi aici?

Pentru că asta e o întrebare foarte des pusă de cei curioși. Să vă răspund:

Învățăm într-un mediu sigur să vorbim în public și să devenim lideri.

Pentru întâlniri singurul lucru necesar este să avem atitudinea pozitivă. Dacă nu o ai, crede-ma că o capeți în timp, cu noi, totul este să îți dorești să te dezvolți, să înveți, să crești.

În principiu, o întâlnire este formată din 3 părți. Prima este cea cu discursuri pregătite de acasă, unde câțiva colegi vor prezenta discursuri după manual, în funcție de proiectul la care se află. Apoi va fi secțiunea de discursuri improvizate. Acolo un coleg va avea pregătite minim 5 subiecte pe o tema aleasă de el. Cine se oferă iese în față și pe baza acelui subiect va vorbi între 1-2 minute.

Apoi, cea de-a treia secțiune este cea de evaluare. Avem  o întreagă echipă care este atentă la ce se întâmplă pe parcursul ședinței. Evaluarea nu este critică. Evaluarea se dă într-un mod pozitiv ca membrii și invitații să conștientizeze unde le sunt punctele slabe, care sunt cele tari, și să îmbunătățească acolo unde consideră de cuviință.

www.suceava.toastmasters.ro

Ok, această prezentare o va face și gazda serii. Ce pot eu să vă spun „de după cortină”?

Poate că la prima vedere nu pare cine știe ce, poate că părem novici în ale vorbitului în public, însă creștem. Scopul este să creștem. Scopul este să conștientizăm fiecare mișcare scenică, fiecare cuvânt sau grimasă și să reușim să le menajam . Și frumusețea aici este că în club greșelile nu ne costa nimic, nu ne costă bani.

La fiecare ședință, rolurile pe care ni le luăm, ne ajută să ne cizelăm anumite abilități. Pentru unele ne exersăm ascultarea activă, pentru unele învățăm să coordonăm o echipă, la altele învățăm să dăm feedback pentru ca acea persoană să crească, nu să fugă.

Multe persoane cred că sunt foarte buni vorbitori în public. Și poate că așa este, poate se pricep la vorbit. Dar, știu să și citească reacția celor din fața lor? să adapteze ceea ce vorbesc pentru a capta atenția lor? Asta nu înseamnă să țipe și să ceară ca lumea să facă liniște, ci înseamnă să pună poate o întrebare la care publicul să devină atent, sau poate să dea un exemplu captivant.

După părerea mea și profesorilor le-ar prinde bine o doză de Toastmasters, și învățătorilor, și mamelor, taților, șefilor, elevilor etc.

Știți că sunt elevi care în fața clasei se blochează iar în lucrări fac foarte bine? Eu am fost unul dintre ei, cel puțin la istorie. Oricât aș fi învățat la hartă creierul meu devenea gol. Și chiar învățam dar nu reușeam să spun nici un sunet când profesorul mă chema la tablă.

Asta era din cauza fricii de a vorbi în public.

Frică pe care astăzi am diminuat-o simțitor, datorita clubului Toastmasters Suceava, și, de curând și Rădăuți Toastmasters.

Încă un lucru să vă mai spun. De la început ți se alocă un mentor. Asta înseamnă că toți pașii pe care îi vei face în creșterea ta ți-i va ghida cineva, nu vei fi singur.

Cam atât vă spun astăzi, vă aștept atât în Suceava, în fiecare miercuri seară, cât și în Rădăuți, în fiecare joi seară.