Revolta – manual pentru cei care aveti prieteni/membri de familie cu probleme de sanatate

 

get over yourself

 

Sunt constienta ca textul care urmeaza va rani multi oameni din jurul meu. Unii vor accepta, unii vor intelege intr-o anumita masura, altii ma vor judeca si se vor supara. Asta e, viata nu e facuta sa va fie voua pe plac, nici cuvintele mele.

Gandesc de mult timp lucrurile astea dar niciodata nu le-am spus ca sa nu supar pe cei care m-au ajutat. Am inteles si apreciat foarte mult bunele intentii si tot ce ati facut, dar e nevoie sa intelegeti niste lucruri.

Problemele de sanatate sunt ca o cusca, si aici nu ma refer la o raceala care te tine in casa, ci la genul de problema care nu se trateaza ci doar se intretine. Persoana in cauza e nevoita, fortata, sa adopte un stil de viata care poate nu-i convine, poate nu-i place, dar o face pentru a-si continua viata intr-un ritm constant, fara spitalizari sau alte suisuri si coborasuri. Multi dintre voi nu intelegeti si tot insistati “da hai mananca” si aia, si cealalta, “dar de ce nu mananci, nu-ti place” … de parca totul se rezuma la calitatile voastre de bucatari.

Multe dintre aceste probleme nu se vad, persoanele respective pot arata chiar foarte bine si nu se observa, asta e in cel mai bun caz, dar daca nu baga-n ei ca porcii sau nu tin pasul cu ceilalti din jurul lor li se dau diverse replici ironice negandite ca ” da’ ce ma? tii cura de slabire?? ” si raspunsul: ” nu ma, doar ca  nu ai cum sa intelegi” de cele mai multe ori zis in gand ca-l jignesti.

Cea mai frumoasa perioada e cea in care stai la spital si vin toti sa te vada ca pe o maimuta de la zoo. Vin cu fetele posomorate si ingrijorate de te doboara mai tare decat esti deja dar tu esti nevoit sa “hu ha ha ha ha” ca maimutele, ca ei sa plece simtindu-se mai bine cu ei ca au incercat sa faca ceva. Nu vreau aici sa intelegeti gresit, fiecare apreciaza bunele intentii, dar cateodata vrei sa fii lasat in pace ca incerci din rasputeri, tu, ca bolnav (urat cuvant) sa te tii pe linia de plutire, sa incerci sa cauti in strafundul situatiei si o parte buna, macar pana iesi din spital si iti poti revedea casa.

Cuvinte ca “saracuta de tine”, “vai de capul tau”, nu ajuta, NICIODATA.

Cele mai dragi intamplari pe care mi le amintesc sunt cele care implica un anume infirmier care ma facea tot timpul sa rad cand venea in rezerva, si imita doctorii, imi pare rau medici dar ridica tonusul. Va apreciez foarte mult, dar putina comedie te poate determina sa mai rezisti inca o zi. Alte intamplari sunt legate de un grup de prieteni, singurii care intr-o perioada foarte dificila veneau si faceau misto unii despre altii, povesteau aventuri din afara si tot felul de filme si comedii, mai jucau si teatru, ma faceau pe mine sa rad, nu invers.

Simt nevoia sa deschid ochii multora care fac vizite dintr-astea si dupa merg si povestesc unii cu altii despre cat de rau a ajuns X, ca nu stiu cum sa se poarta, ce sa duca, cum sa priveasca lucrurile, desi multi oameni de genul asta iubesc sincer persoanele in cauza si le vor binele.

Solutia cea mai simpla in astfel de situatii este sa dai un telefon si sa ii spui ca o iubesti si ca orice ar avea nevoie e acolo. Solutia este sa fiti sinceri si directi. Bolnavul stie ca se vorbeste despre el pe ascuns, stie ca oamenii nu stiu sa se poarte sau ce sa faca, e mult mai constient de ceea ce se intampla decat va dati voi seama.

VORBITI DESCHIS  despre astea, cu el, nu despre el. EL nu este un bibelou care sa fie pus undeva si analizat de toti care au chef, EL este cel din miezul problemei si e nevoie sa fie consultat in ce priveste viata LUI.

Cele de mai jos sunt niste directii spre ce puteti  face, ce puteti intreba sau nu in astfel de situatii fara sa dati cu bata-n balta

  • Intrebati ce are nevoie, desi de multe ori ceea ce are nevoie ii aduce toata lumea, si sfarseste prin a avea un sac cu banane pe care nu are cand sa le manance pentru ca nu are pofta de mancare.
  • Spuneti-i sincer ca nu stiti ce sa faceti sau cum sa va purtati dar ca va pasa si va doriti sa ajutati (stiu ca e greu sa recunoasteti asta, dar nu e vorba despre voi)
  • Vorbiti deschis desi de multe ori doare, sau imbratisati-l fara sa vorbiti daca asta are nevoie
  • Nu vorbiti despre experientele voastre cu spitalele, chiar nu e interesant
  • Daca puteti intelege macar 30% incercati, daca nu nu va dati cu parerea pentru ca nu aveti cum, de ce, sau dreptul
  • Incercati sa zambiti, daca el are nevoie, iar aici depinde de persoana, sa nu perceapa asta ca fiind o lipsa de interes totala. Daca o cunoasteti veti sti.
  • Nu va plangeti, nu ati venit la psiholog si repet, nu e vorba despre voi
  • Daca nu puteti , nu-i nimic, stati acasa.
  • Sunt persoane carora le place sa se planga, acolo e bine sa sugerati un psiholog. Daca nu vrea, nasol.

Sunt multe feluri de bolnavi, multe boli, multe puncte de vedere.

Ceea ce am scris mai sus e din experienta personala, nu e litera de lege.

Ce stiu ca e un punct comun al fiecarei persoane este ca vrea sa fie inteles, iar el, la randul lui, sa se inteleaga pe sine. Daca reusiti sa ajutati la asta, fiti siguri ca ati facut ceva ce-l va ajuta pe termen lung.

Imitatii

Am tot publicat, pe facebook, evident, cantece vechi. Nu stiu cator dintre voi va plac melodiile romanesti vechi dar eu am crescut cu ele si mi-s foarte dragi, sunt ca un alint cand copilul din mine e putin ranit si-mi revin imediat.

La inregistrarile vechi se simt vibratiile tobelor, ale vocilor, miscarile arcusului sau ale degetelor pe acordurile chitarii. Imi pot inchipui toate astea  ca si cum ar fi acolo, in apropiere. E muzica de suflet, e muzica frumoasa cu mult suflet si se simte. Asa e si la concertele rock sau la cele folk, de asta le iubesc pe toate.

In zilele noastre cei mai ascultati artisti isi fac muzica pe calculator, chiar isi prelucreaza vocile, li se pare mai interesant, mie nu-mi pare decat plastic, imitatii proaste ale muzicii care-a fost odata, si nici macar  pentru ca cele vechi spuneau ceva, indemnau sufletul sa cante, neuronii sa functioneze, invitau oamenii sa se iubeasca.

Galagia de astazi, pentru ca imi pare o greseala imensa sa o numesc muzica, nu face decat sa te determine sa dai din ceva. Am auzit intr-o conferinta fraza urmatoare si mi-a ramas in minte:

“Cand corpul sta nemiscat, neuronii umbla” la care e valabila si reciproca:  ” atunci cand corpul se misca neuronii ingheata”

Altfel spus: cu cat da cineva din fund si din maini si se agita mai tare, mai ales in timpul unui cantec care nu spune nimic si nu te invita sa gandesti prea mult, cu atat neuronii sunt mai putin solicitati iar in timp mor.

Revenind… Ce exista astazi pe piata muzicala, la televizor, la radio, porcaria aia a Andrei in care nu face decat sa repete doua fraze chici gasite pe facebook (“niciodata sa nu spui niciodata” si  “ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa si primesti”) sau cea a Deliei in care bea de rupe si-i raspunde maica-sii cu nerusinare,  nu-s decat imitatii de melodii, cantate pentru imitatii de oameni.

Se umple viata noastra cu imitatii. Peste tot se gasesc numai chinezarii, pana si ia noastra romaneasca  a fost facuta de chineji anul asta.

De cate ori se gaseste undeva un produs romanesc autentic oamenii goi pe dinauntru vin si te intreaba. Daca pretul este mic vor comenta ca e adus de la Bucuresti, daca e pretul pe care-l merita astfel de produse vor comenta ca e prea scump si vor incerca sa negocieze pentru ca nu apreciaza la adevarata lor valoare produsele si grija investita in ele. Ei nu stiu sa aprecieze asa ceva pentru ca sunt oameni de plastic, intr-o tara ramasa fara suflet.

Razlet mai apar oameni cu instincte bune, cu suflete curate, cu dorinta de mai bine si cu un sistem de valori sanatos, si sunt considerati ciudati. Acei oameni trebuie valorificati si pastrati in jurul nostru.

Baietii astia cantau foarte frumos si-mi pare rau ca nu mai sunt ca formatie, dar cred ca suntem doar o mana de oameni care am fi mers sa-i ascultam, si probabil si mai putini care ar fi organizat spectacole la care sa fie invitati.

In final va las cu o lista de cantece romanesti foarte vechi, dar, care mi-s parte din “cutia mea cu amintiri”, dupa cum se numeste albumul din care am extras melodia Mirabelei Dauer.

Lumanari cu boabe de cafea

IMG_9596

Pentru iubitorii de cafea si aroma de portocala am creat aceste mici faclii care sa va vegheze in noptile si zilele ce urmeaza. Lumanarile sunt cu suport de sticla, pot fi schimbate. Pe fundul suportului am pus o felie de mandarina uscata, aroma data de toate impreuna e divina, te invita la dans, la socializare si cu siguranta te determina sa zambesti a bine, a copilarie.

http://jad-online.com/home/139-lumanare-cu-aroma-de-cafea-si-portocala.html

 

Reteta proprie de paine fara gluten

Eu sunt fanul bicarbonatului de sodiu. Imi plac turtitele cu iaurt si bicarbonat, imi plac prajiturile crocante cu bicarbonat, mai nou imi place si painea cu bicarbonat.

Unitatea de masura mi-a fost o lingura. Aveti nevoie si de o rasnita de cafea sau pentru zahar pudra. Eu folosesc pentru zahar tos, imi place mai crocant.

Ingrediente:

WP_20151125_09_33_07_Pro

1 lingurita bicarbonat sodiu

sucul de la o jumatate de lamaie

5 linguri cu mix pentru paine, eu am folosit asta:

WP_20151125_09_21_15_Pro

e putin mai ieftin decat celelalte si, personal, am gasit la kaufland in Iasi. Oricum, important este sa fie mix cu faina de orez, nu malai. Cel cu malai este prea dulce si eu il folosesc la prajituri.

3 linguri cu hrisca facuta faina

2 linguri naut facut faina ( pe acesta l-am adaugat pentru un plus de proteine)

1 lingura rasa cu fibre pentru digestie (e un mix de seminte si condimente tocat, eu l-am tocat inca o data in rasnita, e dupa preferinte)

WP_20151125_09_30_44_Pro

3 linguri de spartura de orez trecut prin rasnita (se face faina mai repede decat orezul intreg si e mai ieftin)

3 linguri ulei

un ou si seminte pentru decor

un praf de sare (eu folosesc redu salt, e cu 30% mai putin sodiu si contine  potasiu)

Sa purcedem la reteta:

Se pun elementele uscate inafara  de bicarbonat intr-un bol, se amesteca si se aereaza cu furculita. Bicarbonatul de sodiu se stinge cu zeama de lamaie amestecand in continuu pana il adaugati in bol. Aveti grija ca va face balonase si va creste in volum, asa va rog sa-l puneti in bolul cu faina. Adaugati putina apa si uleiul si amestecati bine. Apa nu am masurat-o insa aluatul trebuie sa iasa ca o smantana. In timp alluatul se mai intareste datorita amidonului.

Puneti-l intr-o tava bine tapetata cu hartie de copt, fara aceasta se desprinde cam greu. Lasati asa la frigider minim o jumatate de ora, o ora e chiar mai bine, sa se activeze bicarbonatul.

Dupa asta ungeti painea cu ou cu o pensula si adaugati deasupra diverse seminte care va plac. Fara ou nu se prind.

Pregatiti cuptorul sa fie la foc mediu spre mic, painea trebuie sa se coaca incet si sa se usuce bine.

Trebuie sa stea aproximativ 40 min daca e subtirica, insa,  daca ati pus-o intr-o tava mica si inalta s-ar putea sa dureze mai mult.

Atentie, daca nu o lasati sa se usuce bine se va lasa si se va strica in maxim 24 ore.

Va capata culoarea painii negre din comert, si crusta maro inchis pe margini. Ca sa verificati daca e gata apasati incet pe mijlocul ei, daca se ridica inapoi repede e gata, daca se ridica mai incet trebuie sa mai stea 10-15 min. Varianta cu scobitoarea nu se aplica la painea fara gluten pentru ca ea va parea cruda daca o taiati cand e calda. Va voi ruga sa o lasati descoperita 2-3 ore dupa ce o scoateti fara sa o taiati ca sa se usuce. Dupa ce se raceste va fi posibil si prajirea ei la toaster.

WP_20151125_11_21_22_Pro

Este foarte satioasa si parfumata. S-aveti pofta!

Manifest pentru libertate

WP_20140329_13_53_33_Pro

 

Pentru ca am fost educati sa ne ascundem sentimentele din teama de a suferi.

Pentru ca ne este ingradita libertatea de a gandi liber.

Pentru ca vor sa ne poata incadra intr-un tipar iar eu nu ma incadrez, niciodata nu am putut asta asa ca am fost cotata cu “un copil obraznic” :)

Pentru ca nu mai vreau, am incercat sa ma incadrez undeva dar eforturile au fost depuse degeaba, prea multa energie buna, care putea fi folosita constructiv s-a pierdut.

Pentru ca am hotarat sa spun STOP :) :) :) :) :)

Manifest pentru libertate:

  • Voi fi eu, voi simti ca mine, nu ma voi mai lasa influentata de oricine.
  • Voi asculta ce muzica vreau, cand vreau, chiar daca “nu se cuvine”.
  • Voi face cum simt, ce simt, oricand simt.
  • Voi lasa gandurile sa zboare spre unde isi doresc.
  • Voi scoate la iveala copilul din mine oricand isi doreste sa iasa la joaca, nu il voi mai inchide in cusca construita de ani de zile, si-l voi educa sa nu se supere cand oamenii nu inteleg, unii nu pot, unii si-au inchis copilutii lor asa de bine incat sunt tot timpul tristi si cred ca “asa trebuie”, ei nu cunosc altceva.
  • Voi face un pact cu al meu copil, uneori e nevoie sa zambeasca si sa ma imbratiseze, dar sa ma lase sa fac lucrurile de om matur, chiar daca il mai doare cate putin.

Semnat:                                                                                              Data 20:11:2015

Gina

Pe curand, cand voi mai avea de adaugat ceva voi adauga, sunt sigura ca gardurile impuse de societate nu se rezuma la ce am scris mai sus. :)

 

 

 

Ce-am invatat astazi

Invataturi

 

Astazi, pentru mine, a fost o zi lunga. De ceva vreme sunt inscrisa la un program online pentru dezvoltare personala “Noul meu Eu”. Invat multe notiuni noi, repet unele vechi dar din alte puncte de vedere, si am inceput sa merg la intalnirile Toastmasters Suceava.

E frumos in ambele locuri, intr-unul inveti multa teorie si le pui in practic partial si daca ai chef si vrei, dincolo e tot daca vrei insa e mult mai folositor.  Cred ca stie toata lumea ca teoria e usoara, pana la punerea in aplicare e un drum destul de lung, iar cea cu un minim de feedback e si mai dificila.

Eu am hotarat sa ma arunc din lacul caldut si statut in marea rece si voi vedea ce se intampla.

Prima lectie de astazi a fost ca momentele cu cea mai mare incarcatura emotionala sunt cele pe care constientul refuza sa le mai traiasca. Un eveniment din trecut ne-a marcat atat de tare incat creierul refuza sa-l proceseze de frica repetarii cu aceeasi intensitate a sentimentelor negative. Altfel spus, daca ceva efectiv va face sa va opriti , sa nu mai ganditi, acolo e o problema.

Cel mai durabil mod de a trece peste e, folosind un cuvant mai dur, scormonitul in subconstient. O sa plangeti, e bine sa aveti pe cineva langa care sa va inteleaga si sa rabde daca tipati la el, daca mustrati pe cineva iar sa inteleaga, insa dupa ce reusiti sa va ganditi bine la ce se intampla, de ce se intampla si de ce doare asa de tare va veti simti mult mai liber.

Constientizarea e cel mai important si cel mai dificil pas, dupa asta lucrurile se vor aseza.

A doua lectie este ca daca cei din jur sunt oameni pozitivi si incurajeaza, in defavoarea criticii nu inseamna ca mint ci ca au incredere ca se poate mai bine, nu te judeca si sunt constienti ca tuturor ni se intampla cateodata.

A treia lectie ar fi ca cei mai duri critici  ne suntem noi. Din cauza rusinii pe care o simtim, a educatiei gresite ca impresia altora conteaza mai mult decat parerea proprie. Mi-am propus sa ma respect eu, sa-mi pese mai putin de respectul celorlanti, cand va fi o sa-l apreciez, daca nu va fi voi ignora. Nu trebuie sa le placa tuturor cine si cum sunt eu, mai bine imi inconjor viata cu oameni care au aceleasi idealuri ca mine decat altii care fac parte din lumea critica si rece pe care o cunoastem cu totii.

A patra lectie si, cred, cea mai importanta este ca trebuie sa invatam sa ne iertam pe noi insine. Orice facem ca sa trecem peste, cum ar fi gandirea pozitiva, iertarea celor din jur, mersul la biserica; niciodata nu va fi de ajuns pana cand nu ne vom ierta pe noi insine, nimic nu ne va elibera de greutati si suferinte pana cand acest pas nu este realizat. Noi ne suntem cei mai rai si cei mai duri dusmani.

Asa ca va doresc iertare, intelegere si mai multa iubire.

Pe curand.